Reclame la hartie de tutun din 1888

Va prezint astazi inca o serie de reclame din ziarul Adevarul din anul de gratie 1888.

In primul rand mi-a atras atentia o reclama foarte frumoasa la hartia de tigari "La Patrie"

Reclama are cateva elemente grafice deosebite. In primul rand as remarca ilustratia cu tanarul care canta "La Marseilliesse" din trompeta si faptul ca graficienii de atunci au facut un efort din a tipari notele muzicale ale acestui cantec devenit imn al Frantei. Alegerea nu este surprinzatoare avand in vedere ca hartia de tigari provine din fabrica Leon & C-ie din Paris. Al doilea element de efect este desenul urmator infatisand trei persoane intr-o camera din care una pare a recita ceva solemn. Desi nu pare mult raportat la standardele curente, astfel de imagini erau destul de costisitoare si greu de realizat in acea perioada.

In ceea ce priveste marfa vanduta de reclama, producatorul ne asigura de calitatea hartiei din punct de vedere "tehnic si hygienic". Pentru cei neincrezatori sunt oferite si detalii menite sa linisteasca orice eventuale temeri legate de sanatate. Astfel, hartia a fost supusa unor analize chimice de catre dr. Bernard de Lendvay, rezultatul fiind ca hartia este libera de orice substante vatamatoare. Locul de vanzare este bineinteles in inima comerciala a Capitalei, str. Smardan, la nr. 10

Reclame din ziarul Adevarul, anul 1888

Mi-au trecut prin mana recent o serie de ziare "Adevarul" din anul 1888.

Lasand la o parte continutul propriu-zis al ziarului, care va face obiectul unei unui alt subiect mi-au atras atentia reclamele inserate la final.
Rolul reclamelor este unul destul de clar. Ele asigura o parte din necesarul de finantare al ziarului alaturi de pretul platit efectiv de cumparator.

Incepem cu o reclama la tigari. Bine, nu la o tigara propriu zisa ci la hartie pentru tigari. In acea perioada exista obiceiul de a cumpara separat tutunul si foile propriu zise.

Tutunul propriu zis era monopol de stat, insemnand ca doar statul avea drept de a cultiva si a vinde aceasta planta. Monopolul nu se aplica insa si asupra foilor de tigari, astfel ca existau diferiti comercianti care se ocupau cu vanzarea foilor.

Care erau conditiile insa pentru o hartie de tigari buna? Dupa cum ne spune chiar reclama, "Puritate", "Hygiena", "Finete" si "Aroma".Reclama ne ofera o marca, "Principele Cuza", un comerciant, "I. N. Levi" si o adresa "Strada Gabroveni, No. 33 - 35".

O alta reclama specifica epocii este cea de mai jos: "Case de Fer Chatwood". Casele de fer erau bineinteles seifurile, obiect de nelipsit pentru orice comerciant cu disponibilitati de numerar mari sau pentru oamenii bogati.

Aceste case de fer sunt, dupa cum ne spune reclama "Neinvinse" si reprezinta cel mai sigur sistem "contra focului, spargerei si caderei". Am facut o mica cercetare pe google si din cate se pare laudele asumate in reclama nu sunt chiar vorbe menite sa gadile urechile ci au o fundamentare. Astfel, din cate se pare seifurile produse de compania Chatwood Milner erau intr-adevar printre cele mai sigure in acea perioada multumita unui sistem inovator folosit in constructia lor. Sistemul presupunea existenta a 3 placi ,din care cea externa prezenta pe suprafata interioara o serie de spatii conice, acestea fiind umplute cu "Spiegeleisen" un amestec de mangan si fier. La vremea lor aceste seifuri erau aproape imposibil de gaurit sau demontat. Despre compania Chatwood Milner puteti citi mai multe dand click aici: link in engleza

Adresa magazinului este tot din actualul centru vechi al Bucurestiului, Strada Smardan, nr. 2.

Si totusi nu numai lucruri serioase se vindeau in Bucurestiul acelor vremuri ci si delicatesuri, precum "Rahaturi si dulceturi fine" de la firma "La Orasul Sira". Astfel de produse nu lipseau din casa boierilor sau a micii burghezii stabilita in Bucuresti in acea perioada. Dulceturile si rahatul sunt "din tote fructele" si de Campulung. Interesanta este trimiterea catre originea "de Campulung". Cel mai probabil este vorba despre retete de fabricatie a dulceturilor similare cu "magiunul de Topoloveni", pana acum singura marca alimentara protejata la nivelul UE.

Preturile promise sunt "foarte eftine" iar stimabilul Theodor Andriadis (grec la origine dupa nume) ne promite ca livreaza si in provincie "prompt si eftin".

Alte reclame, peste cateva zile.