Parada la Cercul Militar din Bucuresti

Am achizitionat recent o fotografie de pe un site de licitatii care m-a entuziasmat destul de mult. Este vorba despre imaginea de mai jos. In cazul in care nu va dati seama de ce m-am entuziasmat am sa va elucidez eu misterul.

Imaginea de mai sus este realizata in fata Cercului Militar din Bucuresti, situat la intersectia dintre Bulevardul Regina Maria si Calea Victoriei. Soldatii din imagine nu sunt insa romani ci fac parte (probabil) din armata imperiului austro-ungar sau german.

Motivul pentru care imi place aceasta poza atat de mult este ca ea prezinta pe de o parte armata Imperiului Austro-Ungar, care ocupase Bucurestiul incepand cu 23 noiembrie 1916. Soldatii sunt aliniati si pregatiti sa dea salutul, fiind dispusi in mai multe randuri in fata Cercului Militar.

Poate ca una dintre cele 3 persoane care inspecteaza trupele este chiar temutul von Mackensen, feldmaresal in armata austro-ungara.

In dreapta jos a pozei se poate vedea o fanfara militara, soldatii avand tobe si trompete. 

In spatele lor se afla o sumedenie de copii veniti probabil pentru a vedea soldatii (fie ei straini).

Stampila ne indica faptul ca fotografia a fost trimisa prin posta armatei (K. D. Feldpost), fiind datata 1 iunie 1917.

Pe langa stampila postei, mai avem si o stampila care indica regimentul si batalionul in care activa militarul care a trimis vederea: (?)Hussar Reg. 28 Batallion Mun. Kol. der 2. B...

Scrisoarea este adresata unei doamne sau domnisoare numite Elli Schulze, fiind trimisa catre Magdeburg, oras aflat in landul Saxonia-Anhalt din Germania.

Imi pare rau ca nu inteleg scrisul de mana al acestui soldat, poate am fi putut afla ce ganduri ii transmitea destinatarului de pe frontul de est al Primului Razboi Mondial.

Update: Doamna Silvia Zimmerman a lasat intru-un comentariu pe facebook o transcriere a randurilor adresate de soldatul german:

O poza rara cu o parada a armatei austro-ungare, in fata Cercului Militar din Bucuresti, realizata in 1917. Pe spatele...
Posted by Amintiri din Vechiul Regat on Sunday, January 10, 2016

Liebe Elsbeth,

Gestern sandte ich Dir einen Brief. Anbei eine Karte der Ablösung der Hauptwache in Bucarest. Mir geht es noch gut. - 

Heute erhielt ich leider die Nachricht, daß mein Kamerad Kremer am 12.5 im Nordwesten gefallen ist.

Es grüßt Dich herzlich 

Hermann

In limba romana ar suna in felul urmator:

"Draga/Iubita Elsbeth,

Ieri ti-am trimis o scrisoare. Mai jos e o poza/vedere cu detasamentul principal al garzii din Bucuresti. Eu sunt bine in continuare. Astazi, din pacate am primit vestea ca Kremer, camaradul meu, a cazut la 12.5 in NordVest.

Cu caldura / Salutari calduroase,

Hermann"

Iata deci gandurile unui soldat german, aflat la mii de km de casa, intristat de caderea unui camarad al sau. Cine a zis ca istoria inseamna doar regi si batalii se insela amarnic!

Englezul care a blocat armata germana in Romania

Istoria este scrisa de invigatori, spune un dicton celebru. Insa aceeasi istorie poate fi rescrisa de alti invingatori, de mai multe ori de-a lungul timpului, dupa preferintele si orientarile politice ale fiecaruia. Acesta este motivul pentru care persoane care au contribuit semnificativ la evenimente istorice capitale au fost uitate, intentionat sau nu. Un foarte bun exemplu este in acest sens este John Norton Griffiths.

Cine a fost insa Sir John Norton Griffiths?
Raspuns: Omul care a dat foc sondelor de petrol romanesti si fara de care e posibil sa nu fi avut Romania Mare!

Un pic de istorie

Primul Razboi Mondial reprezinta pentru Romania un moment critic ce a condus la realizarea Romaniei Mari. Cu toate ca este prezentat cu mult fast in cartile noastre de istorie si evidentiat ca un moment de apogeu al existentei noastre ca stat el a venit ca urmare a unei dureroase infrangeri pe plan militar.

Desi armata romana incepuse cu o ofensiva puternica pe frontul de vest, in Transilvania, in curs de aproximativ o luna a ajuns sa se retraga de pe toate liniile, ca urmare a mai multor greseli strategice. Vazand acest lucru Aliatii (in frunte cu Marea Britanie) au luat decizia de a se asigura ca anumite resurse ale Vechiului Regat nu vor putea fi utilizate de germani impotriva lor.

Iar cea mai importanta resursa dintre toate era bineinteles ...PETROLUL.

John Norton Griffiths

John Norton Griffiths are o biografie interesanta, el fiind pe rand soldat, inginer si chiar parlamentar in Parlamentul Marii Britanii. A activat in marina britanica, s-a inrolat in cadrul trupelor britanice sud-africane luptand in cel de-al doilea razboi Mondial si a condus o echipa de cercetare in timpul celui de-al doilea razboi al burilor. Avand si pregatire de inginer (a fost implicat in mai multe proiecte de infrastructura din America de Sud si Africa) a decis sa se intoarca pe front odata ce a izbucnit Primul Razboi Mondial.

JOHN NORTON GRIFFITHS. 

Sursa: National Portrait Gallery, London

Sarcina sa era aceea de a crea fortificatii pentru Aliati pe frontul de vest insa in 1915 a fost responsabil pentru unul dintre cele mai inspaimantatoare episoade ale Primului Razboi Mondial. 

Astfel, alaturi de o echipa de oameni alesi dintre minerii din nordul Angliei sapa tunele sub transeele inamice iar apoi le detona. Aceasta practica era folosita de ambele tabere, deci sa nu ne grabim sa consideram ca nu era etic ceea ce facea el. A devenit o legenda insa dupa isprava sa de la "Dealul 60" ("Hill 60") cand, in data de 17 iunie 1917 a detonat 10 tone de Amonal in tunele sapate sub transeele germane aflate pe dealul 60 de langa Ypres. Explozia a cauzat un mic cutremur si un crater de 21 de metri adancime care a inghitit intr-o clipa soldatii si echipamentul militar german. Ingroziti, germanii s-au retras din acea zona.

Legatura cu Romania

O tara ocupata de inamic este o tara care nu mai are nici un fel de control asupra politicii sale sau a resurselor ei. Si cum armata romana se retragea de pe toate liniile frontului, Marea Britanie si aliatii ei au luat decizia de a nu lasa pretiosul petrol romanesc sa cada in mainile germanilor. Asa ca l-au trimis pe John Norton Griffiths in Vechiul Regat cu misiunea explicita de a lasa cat mai putine puturi de petrol functionale in mainile armatei germane. 

Operatiunea trebuia insa realizata inainte ca armata romana sa se retraga din regiunea Ploiesti, ceea ce parea aproape o misiune imposibila avand in vedere dezorganizarea din randurile noastre.

Echipa condusa de catre (acum colonelul) John Norton Griffiths, a folosit diverse tehnici pentru a distruge puturile de petrol romanesti.
Spre exemplu a turnat beton in puturi, a umplut rezervoarele cu cuie, a pompat petrol din puturi si apoi le-a dat foc. La finalul operatiunii de sabotaj au fost distruse 1677 de puturi de petrol, 26 de rafinarii (dimensiunile acestora erau considerabil mai mici in acele vremuri decat in prezent) si 827.000 tone de titei.

Privati de petrolul romanesc, germanii au avut dificultati foarte mari in a se putea aproviziona cu combustibil. 
Mai mult, avansarea armatei germane a fost considerabil afectata de aceste masuri de sabotaj, oferind posibilitatea de regrupare a armatei noastre. Ludendorf, general in armata germana a spus ulterior ca "trebuie sa il invinovatim pe el pentru lipsurile noastre", referindu-se la lipsa petrolului.
Germanii au incercat sa repuna in functiune instalatiile petroliere insa au reusit acest lucru partial si destul de tarziu in desfasurarea lucrurilor. 

Importanta actiunii de sabotaj

Actiunile de sabotaj desfasurate de catre britanici si conduse de John Norton Griffiths au intarziat considerabil armata germana din drumul ei spre rasarit si a permis armatei romane sa se regrupeze si sa le tina piept nemtilor la Marasesti, Marasti si Oituz. Pe de alta parte lipsa petrolului romanesc a pus o presiune uriasa pe resursele armatelor austriece si germane lipsite  de posibilitatea de aprovizionare cu suficient petrol. 

Daca Germania si Austro-Ungaria ar fi castigat Primul Razboi Mondial Romania nu ar fi castigat niciodata Transilvania si ar fi pierdut Dobrogea (desi i se daduse la schimb Basarabia). De asemenea pagubele de razboi pe care Romania ar fi trebuit sa le plateasca ar fi fost crunte. Asadar Romania Mare nu ar fi existat in lipsa acestei misiuni de sabotaj. 

Iata cum o actiune singulara a schimbat soarta unui razboi si a permis realizarea Romaniei Mari.

Consecintele actiunii de sabotaj pe termen lung

Actiunea de sabotaj executata cu succes a aratat strategilor militari si politicienilor deoptriva cat de importante erau resursele de petrol in desfasurarea unui razboi modern. Germania a invatat aceasta lectie, motiv pentru care in perioada interbelica, si mai ales odata cu venirea lui Hitler la putere in Germania, a facut tot posibilul pentru a se asigura ca petrolul romanesc va curge spre Berlin si nu spre Londra. Nici Aliatii nu au stat cu mainile in san insa au comis cateva greseli care se vor dovedi importante in economia razboiului. Astfel, desi constienti de importanta pe care actiunea de sabotaj o avusese si constienti de importanta petrolului pentru economia Romaniei, fostii aliati ai Romaniei din Primul Razboi Mondial au tergiversat foarte mult masurile de reparatii promise si asistenta tehnica acordata pentru repunerea in functiune a puturilor de petrol.
In data de 11-12 septembrie 1939 ambasadorul francez Adrien Thierry si cel britanic Reginald Hoare au incheiat un acord de principiu cu Primul Ministru roman Armand Calinescu prin care Romania se angaja sa saboteze puturile de petrol romanesti in cazul unei agresiuni fie din partea URSS-ului, fie din partea Reich-ului German. Diplomatii au oferit asistenta din partea unor specialisti britanici si francezi si o garantie de 200.000 de lire sterline pentru a lansa operatiunile preliminare. Romania a refuzat insa asistenta lor sustinand ca prefera sa intreprinda aceste masuri cu specialisti proprii. In final nici o astfel de actiune nu a fost intreprinsa, Romania urmand calea Germaniei naziste.

Importanta petrolului romanesc a devenit clara Germaniei dupa ce s-a vazut privata de el. Bineinteles ca a intreprinsa toate masurile pentru a se asigura ca, a doua oara, nu va mai fi privata de aceasta pretioasa resursa.

Viata dupa razboi si moartea sa misterioasa

Viata dupa razboi a acestui carismatic domn a fost una interesanta. In 1918 va fi promovat ca locotenent-colonel dupa ce primise decoratia "Distinguished Service Order" in 1916, pentru ca in 1922 sa devina baronet.

Viata sa a continuat sa fie insa una interesanta, el fiind presedinte al clubului de fotbal Arsenal Londra in perioada 1928 - 1930 desi era un suporter infocat al clubului Liverpool. Vocatia sa de inginer nu l-a parasit si in 1928 a fost implicat in lucrarile de inaltare ale barajului de la Aswan din Egipt, pe fluviul Nil.

Pe 27 septembrie 1930 trupul sau neinsufletit a fost gasit plutind in Mediterana. John obisnuia ca in fiecare dimineata sa isi ia costumul de baie, sa ia o barca de pe plaja din fata hotelului Casino din Alexandria si apoi sa iasa in larg. De data aceasta insa barca a fost gasita goala iar trupul sau gasit in larg. La tampla avea urmele unui glont desi nici o arma nu a fost gasita. Desi verdictul oficial a fost cel de sinucidere au circulat numeroase zvonuri referitoare la moartea sa, unul dintre cele mai insistente fiind acela ca ar fi fost ucis de catre romani. Avea 59 de ani la moartea sa iar trupul sau a fost dus in Anglia si ingropat in localitatea Surey.

La final, o tema de reflectie sub forma unei intrebari: "Este greu oare sa admitem faptul ca strainii au jucat un rol foarte important in istoria noastra?" Daca sabotajul sondelor ar fi fost realizat de un roman, oare l-am fi cinstit azi ca pe un erou sau l-am fi gasit in cartile noastre de istorie?

O fotografie misterioasa: Podul Anghel Saligny sub ocupatie germana

Am dat la un moment dat peste o fotografie foarte interesanta pe un portal de licitatii:

Despre poza:

Ce este interesant la poza este ceea ce se afla in partea de jos a imaginii unde se pot vedea mormane de fier si lemn. Nu par a fi asezate intr-o anume ordine care sa indice faptul ca au fost descarcate. Asezarea lor haotica trimite cu gandul mai degraba la un accident. Singura problema este ca, din cercetarile mele nu au fost accidente de tren in perioada respectiva, cel putin, nu conform evenimentelor consemnate in istoria noastra.

Spatele cartii postale poarta o stampila si o data: 3 august 1918. In textul mesajului se poate citi de asemenea 30 iulie 1918. Stampila, de asemenea, pare a fi una militara, de campanie, cel mai probabil a armatei germane.

Un pic de istorie:

Primul Razboi Mondial, in ciuda a ceea ce spun manualele noastre de istorie a fost un dezastru pentru armata romana. Planul initial de a ramane in defensiva pe linia Dunarii si de a ataca Imperiul Austro-Ungar s-a dovedit a fi unul nerealist. In scurt timp linia defensiva de pe Dunare a fost spulberata la Turtucaia, in timp ce pe partea ofensiva, armata romana se poate mandri cu ocuparea Brasovului. De acolo insa lucrurile au mers din ce in ce mai rau, astfel incat, in scurt timp armata romana se retragea de pe toate fronturile.

In toamna lui 1916 armata bulgara alaturi de cea germana si turca ocupase Constanta, Mangalia si controla o mare parte din Dobrogea obligand armata romana (Divizia a 2-a) sa se retraga. In ciuda rezistentei puse de armata romana in apararea orasului si a liniei Dunarii, trupele germane, bulgare si turcesti continuau sa avanseze. Inginerul Anghel Saligny, "parintele" podului are infama sarcina de a gasi solutii pentru distrugerea podului. Miza o reprezenta retragerea fortelor armate romane, impreuna cu administratia romaneasca (politicienii romani) spre Iasi. Daca fortele armate bulgaro-germano-turce ar fi traversat Dunarea ar fi taiat retragerea fortelor romanesti, fapt ce ar fi scos Romania definitiv din razboi. Asadar, in conditiile in care fortele romane nu mai puteau face fata ofensivei inamicilor era nevoie de retragere si distrugerea podului.

S-a incercat dinamitarea unui picior al podului insa tentativa de distrugere nu a reusit. Din acest motiv s-a optat pentru distrugerea podului peste bratul Borcea (imaginea de mai jos).

Distrugerile cauzate de dinamitarea podului au fost reparate de catre grupul german Maschinefabrik - Augsburg - Nurnberg (MAN) in timpul ocupatiei germane. Sectiunea peste bratul Borcea a fost refacuta insa abia dupa finalul razboiului, in 1921.

Concluzia mea:

Aici intervine insa discutia despre poza de la inceputul articolului. Poza infatiseaza Podul Regele Carol I avand in fata numeroase traverse, lemn si fier care probabil provine sau urma sa fie folosit la sinele de cale ferata. Iar data de pe spatele cartii postale indica perioada razboiului. 

Concluzia mea ar fi ca poza putea fi realizata doar in momentul unor lucrari la pod, ceea ce ar explica materialele din fata podului. Prin urmare indraznesc sa spun ca este vorba despre perioada in care podul era consolidat de catre grupul german MAN.

Astept cu interes si alte opinii.

Schite din Primul Razboi Mondial

Primul Razboi Mondial tinde sa fie uitat si din pacate pe nedrept. Nu numai ca acest razboi a aruncat o lume intreaga in conflict, dar a reprezentat in fapt temelia celei de-a Doua si mult mai sangeroase conflagratii. 

Uitam usor importanta acestui razboi in care romani au luptat contra altor romani, in care populatia romana a suferit uriase pierderi si constrangeri de natura materiala.

Iata mai jos cateva schite rare reprezentand momente din Primul Razboi Mondial.

Prizonier roman

Pod la Turnu Rosu. Turnu Rosu era o localitate situata la granita dintre Imperiul Austro-Ungar si Regatul Roman.

 Prizonieri romani in Biserica din Caineni. Localitatea Caineni, situata in judetul Valcea se afla relativ aproape de granita cu Imperiul, fiind una dintre locatiile in care au fost masate trupele romane in vederea atacului. Cursul razboiului va urma insa o traiectorie nefavorabila rezultatul fiind retragerea trupelor romane din fata austriecilor. De aici si imaginea de mai jos infatisand prizonieri romani in biserica din Caineni.

Patrula surprinsa de focuri de arma in padure. Intregul aliniament al Carpatilor a cunoscut lupte incrancenate intre soldatii romani si cei din armata imperiala. Organizarea superioara a armatei germane si-a spus insa cuvantul, armata romana parasind treptat aliniamentul Carpatilor.

Lupte date la Turnu Rosu

Victime pe marginea drumului in apropiere de Targoviste. Armata imperiala si-a continuat avansul in fata trupelor romane, ocupand oras dupa oras si culminand cu Capitala.

Aceste episoade, de trist augur pentru Romania au fost rapid maturate sub pres de catre cartile de istorie romanesti care ne vorbesc mai mult de Marea Unire decat de luptele care au permis infaptuirea ei.

7 mai 1918: O pace trista pentru Romania

Romania semna pe 7 mai 1918 acordul de Pace cu Puterile Axei Centrale dupa ce in prealabil suferise importante infrangeri, pierduse o mare parte a teritoriului Vechiului Regat iar liniile ei de aprovizionare fusesera puternic afectate de iesirea Rusiei Tariste din razboi, ca urmare a Revolutiei bolsevice.

Practic, desi armata romana reusise sa opreasca avansul armatei germane prin bataliile de la Marasesti, Marasti si Oituz, situatia pentru Vechiul Regat nu arata prea bine. Armata tarista se retragea in dezordine, multi soldati rusi dezertori hartuind populatia locala desi trebuiau sa lupte impotriva germanilor. 

In lipsa unor solutii viabile, populatia refugiata in Nordul Moldovei, ramas neocupat se confrunta cu importante neajunsuri materiale. Armata romana de asemenea avea mari probleme cu liniile de aprovizioare.

Romania a intrat nepregatita in razboi, ca urmare a indolentei cadrelor sale militare, a unor guverne corupte, dar si pentru ca in 1913 reusise o victorie foarte usoara in fata Bulgariei, victorie care a creat falsa iluzie ca armata romana era pregatita de razboi.

Romania a aflat ce inseamna cu adevarat razboiul in perioada 1916 - 1918 cand razboiul a rapit viata a 335.706 de oameni, 120.000 au fost raniti iar 80.000 au fost capturati ori dati disparuti.

Dorinta rezervistului

Generalul Berthelot a jucat un rol foarte important in misiunea de refacere a armatei romane, grav afectata de infrangerile suferite in cursul anului 1916. 

Memorabile sunt vorbele Generalului Berthelot, rostite cu ocazia Marii Uniri:

„Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.

Un element inedit al ilustratei de mai sus, dedicate generalului francez sunt cuvintele de pe cealalta parte a cartii postale:

Dorinta rezervistului

Acum cand ne'ntalnim cu totii
In aceste sarbatori, - 
Si cand trecutul trism mi-apare
Simt in mine reci fiori!

Si parca nici nu'mi vine-a crede,
C'a mutit de-apururi Krupp!..
Deci la "Buzdugan" cu totii
Haidem, sa pozam in grup! ...

Atelierul fotografi se numea Foto - Splendid si apartinea unui domn N. Buzdugan din Bucuresti, situat pe Bulevardul Elisabeta nr. 14, in Cinema Clasic

Armata germana in gara Cilibia

O imagine rara realizata in Gara Cilibia din judetul Buzau. In imagine pare a fi un convoi militar. Caii par a fi struniti de catre personal militar iar toata acea aglomeratie nu este tipica pentru o localitate uitata din Buzau. Imaginea dateaza din perioada Primului Razboi Mondial (29 martie 1918 mai exact). Cel mai probabil este vorba de provizii care trebuiau sa mearga pe front. Sa nu uitam ca linia frontului cu restul Romaniei neocupate nu era departe.

Imaginea provine dintr-o ilustrata trimisa de pe frontul din Romania.

Soldati germani in Primul Razboi Mondial

O frumoasa fotografie din 1918 a unor soldati germani. Poza dateaza asadar din timpul Primului Razboi Mondial, dar din pacate nu am nici un fel de informatie despre locatia din Romania unde a fost facuta.

Soldati germani la Orsova, in timpul Primului Razboi Mondial

Soldati germani la Orsova, in timpul Primului Razboi Mondial. Poza dateaza din 1917.