Am dat la un moment dat peste o fotografie foarte interesanta pe un portal de licitatii:
Despre poza:
Ce este interesant la poza este ceea ce se afla in partea de jos a imaginii unde se pot vedea mormane de fier si lemn. Nu par a fi asezate intr-o anume ordine care sa indice faptul ca au fost descarcate. Asezarea lor haotica trimite cu gandul mai degraba la un accident. Singura problema este ca, din cercetarile mele nu au fost accidente de tren in perioada respectiva, cel putin, nu conform evenimentelor consemnate in istoria noastra.
Spatele cartii postale poarta o stampila si o data: 3 august 1918. In textul mesajului se poate citi de asemenea 30 iulie 1918. Stampila, de asemenea, pare a fi una militara, de campanie, cel mai probabil a armatei germane.
Un pic de istorie:
Primul Razboi Mondial, in ciuda a ceea ce spun manualele noastre de istorie a fost un dezastru pentru armata romana. Planul initial de a ramane in defensiva pe linia Dunarii si de a ataca Imperiul Austro-Ungar s-a dovedit a fi unul nerealist. In scurt timp linia defensiva de pe Dunare a fost spulberata la Turtucaia, in timp ce pe partea ofensiva, armata romana se poate mandri cu ocuparea Brasovului. De acolo insa lucrurile au mers din ce in ce mai rau, astfel incat, in scurt timp armata romana se retragea de pe toate fronturile.
In toamna lui 1916 armata bulgara alaturi de cea germana si turca ocupase Constanta, Mangalia si controla o mare parte din Dobrogea obligand armata romana (Divizia a 2-a) sa se retraga. In ciuda rezistentei puse de armata romana in apararea orasului si a liniei Dunarii, trupele germane, bulgare si turcesti continuau sa avanseze. Inginerul Anghel Saligny, "parintele" podului are infama sarcina de a gasi solutii pentru distrugerea podului. Miza o reprezenta retragerea fortelor armate romane, impreuna cu administratia romaneasca (politicienii romani) spre Iasi. Daca fortele armate bulgaro-germano-turce ar fi traversat Dunarea ar fi taiat retragerea fortelor romanesti, fapt ce ar fi scos Romania definitiv din razboi. Asadar, in conditiile in care fortele romane nu mai puteau face fata ofensivei inamicilor era nevoie de retragere si distrugerea podului.
S-a incercat dinamitarea unui picior al podului insa tentativa de distrugere nu a reusit. Din acest motiv s-a optat pentru distrugerea podului peste bratul Borcea (imaginea de mai jos).
Distrugerile cauzate de dinamitarea podului au fost reparate de catre grupul german Maschinefabrik - Augsburg - Nurnberg (MAN) in timpul ocupatiei germane. Sectiunea peste bratul Borcea a fost refacuta insa abia dupa finalul razboiului, in 1921.
Concluzia mea:
Aici intervine insa discutia despre poza de la inceputul articolului. Poza infatiseaza Podul Regele Carol I avand in fata numeroase traverse, lemn si fier care probabil provine sau urma sa fie folosit la sinele de cale ferata. Iar data de pe spatele cartii postale indica perioada razboiului.
Concluzia mea ar fi ca poza putea fi realizata doar in momentul unor lucrari la pod, ceea ce ar explica materialele din fata podului. Prin urmare indraznesc sa spun ca este vorba despre perioada in care podul era consolidat de catre grupul german MAN.
Astept cu interes si alte opinii.
.jpg "Sonda in flacari in Campina")
Daca Germania si Austro-Ungaria ar fi castigat Primul Razboi Mondial Romania nu ar fi castigat niciodata Transilvania si ar fi pierdut Dobrogea (desi i se daduse la schimb Basarabia). De asemenea pagubele de razboi pe care Romania ar fi trebuit sa le plateasca ar fi fost crunte. Asadar Romania Mare nu ar fi existat in lipsa acestei misiuni de sabotaj. 
Actiunea de sabotaj executata cu succes a aratat strategilor militari si politicienilor deoptriva cat de importante erau resursele de petrol in desfasurarea unui razboi modern. Germania a invatat aceasta lectie, motiv pentru care in perioada interbelica, si mai ales odata cu venirea lui Hitler la putere in Germania, a facut tot posibilul pentru a se asigura ca petrolul romanesc va curge spre Berlin si nu spre Londra. Nici Aliatii nu au stat cu mainile in san insa au comis cateva greseli care se vor dovedi importante in economia razboiului. Astfel, desi constienti de importanta pe care actiunea de sabotaj o avusese si constienti de importanta petrolului pentru economia Romaniei, fostii aliati ai Romaniei din Primul Razboi Mondial au tergiversat foarte mult masurile de reparatii promise si asistenta tehnica acordata pentru repunerea in functiune a puturilor de petrol.
In data de 11-12 septembrie 1939 ambasadorul francez Adrien Thierry si cel britanic Reginald Hoare au incheiat un acord de principiu cu Primul Ministru roman Armand Calinescu prin care Romania se angaja sa saboteze puturile de petrol romanesti in cazul unei agresiuni fie din partea URSS-ului, fie din partea Reich-ului German. Diplomatii au oferit asistenta din partea unor specialisti britanici si francezi si o garantie de 200.000 de lire sterline pentru a lansa operatiunile preliminare. Romania a refuzat insa asistenta lor sustinand ca prefera sa intreprinda aceste masuri cu specialisti proprii. In final nici o astfel de actiune nu a fost intreprinsa, Romania urmand calea Germaniei naziste.
