Tanar cu vioara in Bucurestiul anului 1914

O frumoasa fotografie ne infatiseaza un tanar cu o vioara in mana. Casa in care a fost realizata fotografia pare una instarita daca este sa judecam dupa tablouri si tapet. Tanarul nu pare a avea mai mult 14 - 16 ani. Poza este adresata Luciei si este datata 12 iulie 1914. 

Inca nu incepuse razboiul deci nu stim daca persoana din fotografie a supravietuit luptelor si apoi ocupatiei germane a Bucurestiului. 

Chiar si asa, fotografia are un anumit iz de epoca si un pic de melancolie (sa fie vioara de vina?)

Istoria seminarului Sf. Nicolae din vechiul Ramnic

Valcea are o traditie monahala indelungata fiind unul dintre centrele spiritualitatii romanesti. Era normal ca un seminar teologic sa fie infiintat in Ramnicu Valcea, locul unde se afla de altfel si Episcopia Noului Severin, una dintre cele mai vechi organizari bisericesti din Romania.

Seminarul Sf. Nicolae

Seminarul si-a deschis portile pentru prima oara pe 8 noiembrie 1837, cursurile tinandu-se intr-o incinta proprie, pentru 30 de elevi (toti fii de preoti). Doi profesori si un "maestru de muzichie" au fost primele cadre didactice care au predat la seminar, fiind numiti in functii de episcopul Neofit pe 16 iulie 1837. Este vorba despre protopopul Radu Tempea, preotul Vasile Teodorescu şi „maestrul de muzichie" Hristea Grigoriu.

Materiile studiate erau: dogmatica, morala, istorie universal bisericeasca, muzica bisericeasca, randuiala slujbelor bisericesti, citire, scriere, gramatica, geografie si aritmetica. Cursurile urmau un ciclu de 2 ani, pana in 1847, cand s-a dispus trecerea la un ciclu scolar de 4 ani. 

Un incediu mistuie cladirea seminarului in 1847, alaturi de cladirea episcopiei si jumatate din oras. Seminarul se redeschide insa pe 1 septembrie 1851 in Manastiera Bucovat, de langa Craiova. Doua luni mai tarziu este insa mutat in casele serdarului Alecu Darzeanu din Craiova. In 1853 seminarul este obligat iarasi sa se mute, de data aceasta in casele metohului Craiovei, unde fusese instalata si episcopia dupa incediu din 1847. Cativa ani mai tarziu, in 1854, aceste cladiri sunt transformate in spitale de catre armata austriaca, aflata in razboi cu Imperiul Otoman. Din acest motiv seminarul este obligat sa isi inceteze cursurile.

Un an mai tarziu insa, in 1855, isi reincepe activitatea in casa boierului Iancu Vladescu, inapoi in Ramnic. Episcopul Calinic Cernicanul, dupa indelungi eforturi a reusit sa reconstruiasca si episcopia si fostul local al seminarului, astfel ca, in 1856, seminarul se muta in vechea incinta in care activase.

Aceasta a fost locatia in care a functionat scoala, pana in 1901, cand a fost desfiintat. Elevii cursurilor inferioare celor de 4 ani puteau fi hirotonositi, din cate se pare, doar daca urmau cursurile superioare la Seminariile de la Iasi si Bucuresti. Lipsa preotilor din satele Olteniei a inceput sa se simta, astfel ca ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret, a hotărât reînfiinţarea a două Seminarii, unul din ele fiind cel din Ramnic, in 1904. Cu toate acestea cursurile s-au tinut fiind tinute la Manastirea Bistrita, in fostul Palat de Vara al Printului Stirbei. Este mutat la Ramnicu Valcea, la cererea episcopului Ramnicului Ghenadie Georgescu, din nou, in 1913, in vechea sa cladire, unde intre timp functionase gimnaziul, Cladirea insa nu era suficient de mare pentru seminar, avand in vedere ca noul ciclu gimnazial numara 8 ani. Prin urmare, se decide ridicarea unei noi cladiri pe terenul Episcopiei, pe vechea strada Carol I, lucrarile fiind finalizate in 1914 pentru aripa dinspre strada Carol I si in 1922 pentru aripa dinspre strada Capelei.

In aceasta noua incinta seminarul isi va desfasura activitatea pana in 1948, atunci cand a fost modificata legea educatiei iar seminarul a fost inchis. Inainte de a fi inchis seminarul dispunea de o suprafata totala de 2393 mp si de terenuri de 1,3250 ha, alaturi de inca 2 loturi de experienta , unul langa gara Govora, iar celalalt la Cetatuie. Biblioteca numara 16.000 de volume, printre care si carti rare si manuscrise. In aceasta perioada seminarul numara 380 de elevi, intre care si 34 de monahi, ca sectie atasata in urma desfiintarii seminarului de la Cernica.

Cladirea seminarului va adaposti pe rand elevii Scolii Medii Tehnice de Comert, apoi a Scolii Medii de Fete. Aceasta din urma va fi transformata in Liceul Teoretic "Vasile Roaita", actualul Colegiul National "Mircea cel Batran".

Cursurile seminarului vor fi reluate la data de 4 noiembrie 1990, cu un numar de 70 de elevi, seminarul functionand si in prezent.

O amintire din Govora anului 1914

Iata o frumoasa fotografie infatisand un tanar domn, realizata la Govora, Valcea in 1914. Tanarul pare imbracat dupa ultima moda a vremii, elegant, in haine de stofa scumpa si cu o umbrela in mana.

Pe spatele fotografiei se poate citi data de 25 iunie 1914, dar si faptul ca fotografia era adresata familiei Parvulescu venind de la Gheorghita, in semn de amintire.

Elevii cursului pedagogic de an III din Blaj

Astfel de imagini nu sunt foarte des intalnite, este vorba despre o fotografie de grup a elevilor cursului III de profil pedagogic, din Blaj. Cursul s-a desfasurat din cate se pare in perioada 1913 - 1914.

Este de remarcat costumatia, majoritatea la sacou si papillon sau cravata. De asemenea elevii par a purta uniforme cu sepci.

Inregistrare a vizitei Tarului Nicolae al II-lea in Romania

Vizita familiei regale ruse la Constanta, ce a avut loc . Puteti citi mai multe despre aceasta vizita in acest articol: Vizita Tarului Nicolae in Romania

In momentul in care am scris acel articol insa nu aveam la dispozitie inregistrarea de mai jos:

Vizita ultimului Tar al Rusiei in Romania

O carte postala de epoca ce reproduce o imagine cu Regele Carol I al Romaniei (dreapta imaginii), Principele (pe atunci, dar viitor rege) Ferdinand si Tarul Rusiei Nicolae al II (centru). Cel mai probabil imaginea dateaza din timpul vizitei Tarului Nicolae din 1914 la Constanta (a se vedea pe fundal Marea Neagra). Fotografia este realizata pe Pavilionul Reginei, cunoscut in timpul epocii drept "Cuibul Reginei".
Vizita a avut loc in data de 14 iunie conform noului calendar (in unele texte se mai face referire la data de 1 iunie, dat fiind utilizarea calendarului iulian sau gregorian), Tarul Rusiei fiind insotit de catre Tarina Alexandra Feodorovna, şi cei cinci copii ai lor, marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi ţareviciul Alexei. Pe langa Regele Carol si Printul Mostenitor Ferdinand la eveniment au mai participat si (Viitoarea Regina) Maria, sotia lui Ferdinand, care era verisoara de gradul II a Tarului Nicolae. De asemenea a fost prezent din familia regala romana si Printul (si el viitor rege) Carol al II-lea.

Iata ce relata ziarul Dobrogea Juna despre aceasta vizita:

"Bricul Mircea, aflat în rada portului, a salutat sosirea escadrilei ruse prin 31 de lovituri de tun. Şase aeroplane se înalţă deasupra mării.La intrarea în port, yachtul Standard a fost pilotat de personalul român, iar operaţiunile de acostare au fost executate sub conducerea căpitanului Botez-Jean Bart, cu o precizie remarcabilă.
Alaiul a fost condus spre pavilionul reginei şi nici unui ministru nu i s-a permis să asiste la întrevederea celor doi şefi de stat, întrucât vizita a fost de la început declarată ca având un character intim.
Marea ducesă Olga, cu un aparat de fotografiat, a imortalizat secvenţele memorabile. Cu acest prilej, s-a turnat şi primul film documentar.
Primarul Constanţei, Virgil Andronescu, oferă oaspeţilor pâine şi sare de pe o tavă din aur masiv, comandată special pentru eveniment. Tava are marca oraşului şi inscripţionat România, iunie 1914.
Alaiul pleacă spre catedrală, asistă la un ceremonial religios, ţinut de un sobor de preoţi, condus de episcopul Nifon. După terminarea slujbei, atât familia regală rusă, cât şi cea română, s-au miruit la iconostas, sărutând o icoană a Sfântului Nicolae şi o cruce din aur, care apoi, aşezate într-o cutie din catifea, au fost dăruite ţarului.
Seara, dejunul a fost dat la Cazino de către I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Ţarul a oferit numeroase medalii şi ordine. La ceremonial a participat şi primarul Mangaliei, Nicolae Roşculeţ. Poate că în discuţiile intime dintre cei doi suverani, Mangalia să fi fost inclusă în jocurile politicii militare.
Vizita ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale la Constanţa, în anul 1914, discuţiile cu regele Carol I şi primul ministru I.C.Brătianu, au reconfirmat noua orientare în politica externă a ţării noastre.”

Discutiile dintre cele doua parti aveau loc in conditii vitrege, Primul Razboi Mondial urmand sa izbucneasca pe 28 iulie. Mai mult la 17 iulie 1918 Tarul si familia sa urmau sa fie asasinati de catre bolsevici.