Crucisatorul Elisabeta, nava amiral a marinei militare romane din 1888 si pana in 1918.
Crucisatorul roman, purtand numele primei regine a Romaniei a fost construit la santierul naval Naval „Armstrong, Mitchell & Co. Ltd din Newcastle, Marea Britanie,
Nava avea un blindaj de otel variind intre 88 mm si 25,4 mm si o lungime totala de 73.15 metrii. Doua motoare de 4700 cai putere asigurau propulsia navei. In ceea ce priveste armamentul, acesta era compus din
- 4 tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
- 4 tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
- 2 tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
- 2 mitraliere Nordenfeld;
- 4 tuburi lanstorpile.
Pentru a ajunge in Marea Neagra, crucisatorul trebuia sa treaca prin stramtoarea Bosfor, insa autoritatile turce s-au opus cu vehementa acestui lucru (sa nu uitam ca abia trecusera 11 ani de la Razboiul de Independenta). Drept urmare, nava a traversat Marea Marmara neinarmata, tunurile fiind transportate pe Dunare. Crucisatorul a fost armat la Galati ulterior.
Amiralul Vasile Urseanu (cel al carui nume il poarta si observatorul din Bucuresti) a fost al doilea capital al acestei nave, in perioada 1889 - 1889.
In cei mai bine de 30 de ani de serviciu, nava a avut parte de multe incercari. A asigurat spre exemplu in Primul Război Mondial apararea portului Sulina si patrunderea crucisatorului german SMS Breslau pe Dunare.
Nava a fost folosita si in scopuri pasnice insa, fiind utilizata de Grigore Antipa (fondatorul muzeului cu acelasi nume din Bucuresti) intr-o expeditie in Marea Neagra.
Crucisatorul si-a incheiat nava in serviciul marinei militare in 1920, insa tunurile sale au fost utilizate ca baterie de coasta in localitatea Agigea, fiind dezafectate in 1949.
.jpg "Vaporul Romania in Portul Constanta")
