Saptamana altfel in Sinaia

O fotografie facuta de Frank G Carpenter in Sinaia. Textul care insoteste poza este "A Roumanian school on an excursion to Sinaia" adica " elevii unei scoli romanesti in excursie la Sinaia". 

Poate aveau si ei saptamana altfel in vremurile acelea? As remarca de asemenea uniformele elevilor, fetele avand palarii albe.

O elevă mulțumește doamnei învățătoare

Draga Domnișoară,

Pentru munca ce ați depus a mă forma și pentru purtarea drăgălașă ce mi-ați arătat în cursul anului I vă voi păstra întot-deauna cea mai adâncă recunoștință și iubire, căci prin măestria  Dv. mi-ați desvoltat dragostea pentru școală.

Sărut mânile.

Viorica Popescu                                                                                                               1928 / 1929

Textul de mai sus a fost scris de o scolăriță, pe nume Viorica - Gabriela Popescu, ce tocmai absolvise clasa I în 1929. Copila este cea din fotografia de mai jos si intruchipează, cred eu, toată candoarea de care poate da dovadă un copil la acea vârstă.

Și să nu uit, ține în mână și o coroniță de premiant.

Fotografia este realizată la atelierul fotografic Chaland & Paltour din Craiova, conform ștampilei de pe verso.

Istoria seminarului Sf. Nicolae din vechiul Ramnic

Valcea are o traditie monahala indelungata fiind unul dintre centrele spiritualitatii romanesti. Era normal ca un seminar teologic sa fie infiintat in Ramnicu Valcea, locul unde se afla de altfel si Episcopia Noului Severin, una dintre cele mai vechi organizari bisericesti din Romania.

Seminarul Sf. Nicolae

Seminarul si-a deschis portile pentru prima oara pe 8 noiembrie 1837, cursurile tinandu-se intr-o incinta proprie, pentru 30 de elevi (toti fii de preoti). Doi profesori si un "maestru de muzichie" au fost primele cadre didactice care au predat la seminar, fiind numiti in functii de episcopul Neofit pe 16 iulie 1837. Este vorba despre protopopul Radu Tempea, preotul Vasile Teodorescu şi „maestrul de muzichie" Hristea Grigoriu.

Materiile studiate erau: dogmatica, morala, istorie universal bisericeasca, muzica bisericeasca, randuiala slujbelor bisericesti, citire, scriere, gramatica, geografie si aritmetica. Cursurile urmau un ciclu de 2 ani, pana in 1847, cand s-a dispus trecerea la un ciclu scolar de 4 ani. 

Un incediu mistuie cladirea seminarului in 1847, alaturi de cladirea episcopiei si jumatate din oras. Seminarul se redeschide insa pe 1 septembrie 1851 in Manastiera Bucovat, de langa Craiova. Doua luni mai tarziu este insa mutat in casele serdarului Alecu Darzeanu din Craiova. In 1853 seminarul este obligat iarasi sa se mute, de data aceasta in casele metohului Craiovei, unde fusese instalata si episcopia dupa incediu din 1847. Cativa ani mai tarziu, in 1854, aceste cladiri sunt transformate in spitale de catre armata austriaca, aflata in razboi cu Imperiul Otoman. Din acest motiv seminarul este obligat sa isi inceteze cursurile.

Un an mai tarziu insa, in 1855, isi reincepe activitatea in casa boierului Iancu Vladescu, inapoi in Ramnic. Episcopul Calinic Cernicanul, dupa indelungi eforturi a reusit sa reconstruiasca si episcopia si fostul local al seminarului, astfel ca, in 1856, seminarul se muta in vechea incinta in care activase.

Aceasta a fost locatia in care a functionat scoala, pana in 1901, cand a fost desfiintat. Elevii cursurilor inferioare celor de 4 ani puteau fi hirotonositi, din cate se pare, doar daca urmau cursurile superioare la Seminariile de la Iasi si Bucuresti. Lipsa preotilor din satele Olteniei a inceput sa se simta, astfel ca ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret, a hotărât reînfiinţarea a două Seminarii, unul din ele fiind cel din Ramnic, in 1904. Cu toate acestea cursurile s-au tinut fiind tinute la Manastirea Bistrita, in fostul Palat de Vara al Printului Stirbei. Este mutat la Ramnicu Valcea, la cererea episcopului Ramnicului Ghenadie Georgescu, din nou, in 1913, in vechea sa cladire, unde intre timp functionase gimnaziul, Cladirea insa nu era suficient de mare pentru seminar, avand in vedere ca noul ciclu gimnazial numara 8 ani. Prin urmare, se decide ridicarea unei noi cladiri pe terenul Episcopiei, pe vechea strada Carol I, lucrarile fiind finalizate in 1914 pentru aripa dinspre strada Carol I si in 1922 pentru aripa dinspre strada Capelei.

In aceasta noua incinta seminarul isi va desfasura activitatea pana in 1948, atunci cand a fost modificata legea educatiei iar seminarul a fost inchis. Inainte de a fi inchis seminarul dispunea de o suprafata totala de 2393 mp si de terenuri de 1,3250 ha, alaturi de inca 2 loturi de experienta , unul langa gara Govora, iar celalalt la Cetatuie. Biblioteca numara 16.000 de volume, printre care si carti rare si manuscrise. In aceasta perioada seminarul numara 380 de elevi, intre care si 34 de monahi, ca sectie atasata in urma desfiintarii seminarului de la Cernica.

Cladirea seminarului va adaposti pe rand elevii Scolii Medii Tehnice de Comert, apoi a Scolii Medii de Fete. Aceasta din urma va fi transformata in Liceul Teoretic "Vasile Roaita", actualul Colegiul National "Mircea cel Batran".

Cursurile seminarului vor fi reluate la data de 4 noiembrie 1990, cu un numar de 70 de elevi, seminarul functionand si in prezent.

Statuia lui Neculai Rosca Codreanu din vechiul Barlad

O frumoasa ilustrata de epoca infatisand Piata Domneasca din vechiul Barlad si Statuia lui Neculai Rosca Codreanu. Statuia a fost dezvelita in 1908 si figureaza in prezent pe lista monumentelor istorice.

Neculai Rosca Codreana a fost al doilea fiu al lui Ioan Rosca Codreana (spatar) si al Ecaterinei Jora,
In 1854 Neculai isi lasa averea pentru infiintarea primei scoli de fete din Barlad, care se va numi, la dorinta, Scoala lui Neculai Rosca Codrianul, cu predare in limba latina. Conform dorintei sale ea trebuia sa asigure educatia pentru "15 copile romane de natie de ori ce stare si treapta, dar care ar ave trebuinta de un asemenea ajutoriu, urmand ca elevele sa poarte titulatura de „Stependistele Institutului Codrianu”.

Sursa informatiei este wikipedia.

Scoala la tara

Scoala la tara nu s-a desfasurat niciodata in conditii usoare. Intotdeauna au fost facute sacrificii, in primul rand din partea elevilor, dar si din partea invatatorilor de tara, cei care trebuiau sa ii invete pe copii si matematica si literatura si geografie si istorie si multe altele.

Rolul invatatorilor de tara este evidentiat in multe romane ale epocii, acesta fiind unul dintre stalpii satului romanesc, alaturi de preot. Cu toate acestea, decaderea satului, adusa de exodul rural comunist a erodat importanta lor.

Nu in ultimul rand copii si-au pierdut din interes si avant. In vremurile de demult, scoala iti garanta un loc de munca mai bine platit. Astazi nu iti garanteaza nici macar somajul.

Chisinaul vechi

O imagine de epoca infatisand ceea ce cred ca este Scoala Reala din Chisinau

Romania vazuta de Regina Maria - episodul 2 Dobrogea

Dupa ce povesteste cateva lucruri despre taranii romani atentia Reginei se indreapta spre Dobrogea, un taram fara pereche in Europa acelor vremuri. Comparatia nu este una exagerata sau plina de patriotism ci se bazeaza pe un aspect deseori trecut cu vederea. Dobrogea veche era un amalgam de populatii care traiau de secole impreuna fara conflicte.

Nu e de mirare deci sa citim in carte urmatoarele:

"Mai ales în Dobrogea aceste naţii felurite se îmbulzesc: pe lângă Români, Turci, Tătari, Ruşi, pe alocurea şi Nemţi, trăiesc paşnic unii lângă alţii.

Am fost într'un sat din Dobrogea, care era în parte românesc, în parte rusesc, în parte nemţesc, în parte turcesc. Am mers de la un capăt la altul, cercetând atâtea căsuţe, întrând în fiecare biserică, isprăvindu-mi încunjurul la mica moschee rustică, tapisată cu covoare veştejite, şi acolo, într'o mulţime de Turci de rând, am ascultat slujba lor ciudată, din care n'am înţeles nimic.

O femeie care nu e voalată n'are drept să între în sfânta incintă; dar un nume regal deschide atâtea uşi, şi atâtea regule severe se calcă în bucuria de a primi un oaspe aşa de neobişnuit."

Dobrogea a fost calcata pe rand de sciti, huni, bulgari, pecenegi, cumani, turci iar prezenta romaneasca sub forma ei politica a fost de scurta durata (in perioada lui Mircea cel Batran).

Aceasta parte a Romaniei a facut parte pe rand din Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Taratul Bulgar apoi Imperiul Otoman. Mai mult, in toata aceasta perioada zona a fost subiectul interesului comercial grecesc, acestia fiind prezenti in Marea Neagra alaturi de genovezi si venetieni in evul mediu.

Dupa trecerea balcanilor sub stapanire otomana Dobrogea a avut un pronuntat caracter turcesc in ceea ce priveste viata sociala, culturala, economica si politica.

Voi reda in continuare un pasaj mai mare din carte pentru ca descrierea pe care o face Regina Maria este graitoare pentru felul in care arata acest loc la inceput de secol XX:

"Într'o arzătoare zi de vară am venit într'un orăşel locuit aproape numai de Turci. Împărţiam bani mărunţi între săraci şi cei fără sprijin şi mă purtam de ici colo. Era acuma rândul poporaţiei musulmane; de aceia cercetam locurile cele mai nenorocite, cu mânile pline de bani.
Aşa li-a fost de mare bucuria la venirea mea, încât scopul cel adevărat al visitei mele a fn haine ciudate, ciripind o limbă neînţeleasă mie.

Îmi ziceau: Sultană, şi fiecare-şi simţia nevoia de a mă pipăi; puneau degetele pe hainele mele, mă atingeau pe spate, ba o bahadârcă bătrână m'a apucat de bărbie. Mă duceau din colibă'n colibă, din curte'n curte. M'am găsit despărţită de tovarăşii miei, rătăcind într'o lume pe care n'o mai cunoscusem până atunci. Mă târau cu ele printr'un labirint de mici colibe clădite din lut, de grădini ridicul de mici, de ogrăgioare dosite, făcându-mă să întru în locuinţele lor, să pun mâna pe copiii lor, să mă aşez pe scaunele lor. Ca un zbor de cioare se certau şi se băteau după mine, puindu-mi întrebări, copleşindu-mă cu bune urări, la care nu puteam răspunde decât cu o mişcare din umere şi zâmbete.

Femeile musulmane mai sărace nu sunt de fapt voalate: Ele poartă largi nădragi de bumbac şi peste dânşii un fel de mantie pe care şi-o tot ţin supt nas. Croiala acestor mantii li dă acea linie indesscriptibilă, aşa de plăcută ochiului şi care aparţine numai Răsăritului. Şi colorile ce aleg ele sunt totdeauna armonioase; afară de aceasta, ele sunt în concordanţă cu împrejurimea lor de soare şi de praf. Femeile acestea poartă ciudate colori albastre-şterse şi mauve, — chiar şi negrul hainelor lor nu e cu adevărat negru, ci a luat nuanţe ruginii, care se amestecă plăcut cu mediul în floarea noroiului în care locuiesc.

Când se îmbracă pentru drumuri mai lungi, portul lor e în de obşte negru, cu o pânză .albă ca zăpada pe capetele lor, aşa fel înfăşurată încât ascunde toată faţa afară de ochi.
Nespus de pitoresce şi de tainice sunt aceste întunecate figuri când vin către tine, atingând uşor păreţii şi purtând în de obşte un băţ greu în mâni ; este în ele ceva biblic, ceva care duce pe om îndărăt spre vremuri foarte depărtate."

Sub prezenta turceasca in Dobrogea locuiau turci, tatari, alaturi de populatia locala (care din cate se pare isi spuneau Diceni), dar si "ghiauri". Ghiauri era o categorie mai larga de persoane, care nu erau de religie musulmana si trebuiau sa plateasca un impozit pentru acest lucru, numit "haraci". Din cate se pare acesti ghiauri erau: Iflaklar (Romani), Bulgarlar (Bulgari), Rumlar  (Greci), Cingene (Tigani), Gök-Oğuzlar (Gagauzi), Ermenlar (Armeni), dar si Ladinlar (Evrei, de origine spaniola).

Un amanunt interesant este ca si Dicenii plateau haraci, insa romanii proveniti din Muntenia sau Transilvania sau Moldova, care se mutau in Dobrogea (mocani) erau partial scutiti.

Si pentru ca tabloul populatiei sa fie complet, ar trebui mentionat ca Dobrogea a cunoscut si colonisti de nationalitat germana, mutati aici incepand cu 1840, dar care au parasit zona in 1940.

Tabloul pe care il zugraveste Regina Maria este asadar unul fidel cu realitatea vremii respective.

In primul rand insa este de apreciat faptul ca a reusit sa cuprinda in culori atat de bine definite extraordinara varietate de tipologii umane intalnita in Dobrogea fara sa fie partinitoare.

Daca ti-a placut, poti citi si celelalte episoade ale seriei:

Episodul 1: Taranul Roman

Episodul 2: Dobrogea

Episodul 3: Bisericile

Episodul 4: Intalniri cu stafii

Episodul 5: Ciudatele cruci vechi

Episodul 6: Batranul

Episodul 7: Ciobanul

Episodul 8: Cimitirul