Valcea are o traditie monahala indelungata fiind unul dintre centrele spiritualitatii romanesti. Era normal ca un seminar teologic sa fie infiintat in Ramnicu Valcea, locul unde se afla de altfel si Episcopia Noului Severin, una dintre cele mai vechi organizari bisericesti din Romania.
Seminarul Sf. Nicolae
Seminarul si-a deschis portile pentru prima oara pe 8 noiembrie 1837, cursurile tinandu-se intr-o incinta proprie, pentru 30 de elevi (toti fii de preoti). Doi profesori si un "maestru de muzichie" au fost primele cadre didactice care au predat la seminar, fiind numiti in functii de episcopul Neofit pe 16 iulie 1837. Este vorba despre protopopul Radu Tempea, preotul Vasile Teodorescu şi „maestrul de muzichie" Hristea Grigoriu.
Materiile studiate erau: dogmatica, morala, istorie universal bisericeasca, muzica bisericeasca, randuiala slujbelor bisericesti, citire, scriere, gramatica, geografie si aritmetica. Cursurile urmau un ciclu de 2 ani, pana in 1847, cand s-a dispus trecerea la un ciclu scolar de 4 ani.
Un incediu mistuie cladirea seminarului in 1847, alaturi de cladirea episcopiei si jumatate din oras. Seminarul se redeschide insa pe 1 septembrie 1851 in Manastiera Bucovat, de langa Craiova. Doua luni mai tarziu este insa mutat in casele serdarului Alecu Darzeanu din Craiova. In 1853 seminarul este obligat iarasi sa se mute, de data aceasta in casele metohului Craiovei, unde fusese instalata si episcopia dupa incediu din 1847. Cativa ani mai tarziu, in 1854, aceste cladiri sunt transformate in spitale de catre armata austriaca, aflata in razboi cu Imperiul Otoman. Din acest motiv seminarul este obligat sa isi inceteze cursurile.
Un an mai tarziu insa, in 1855, isi reincepe activitatea in casa boierului Iancu Vladescu, inapoi in Ramnic. Episcopul Calinic Cernicanul, dupa indelungi eforturi a reusit sa reconstruiasca si episcopia si fostul local al seminarului, astfel ca, in 1856, seminarul se muta in vechea incinta in care activase.
Aceasta a fost locatia in care a functionat scoala, pana in 1901, cand a fost desfiintat. Elevii cursurilor inferioare celor de 4 ani puteau fi hirotonositi, din cate se pare, doar daca urmau cursurile superioare la Seminariile de la Iasi si Bucuresti. Lipsa preotilor din satele Olteniei a inceput sa se simta, astfel ca ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret, a hotărât reînfiinţarea a două Seminarii, unul din ele fiind cel din Ramnic, in 1904. Cu toate acestea cursurile s-au tinut fiind tinute la Manastirea Bistrita, in fostul Palat de Vara al Printului Stirbei. Este mutat la Ramnicu Valcea, la cererea episcopului Ramnicului Ghenadie Georgescu, din nou, in 1913, in vechea sa cladire, unde intre timp functionase gimnaziul, Cladirea insa nu era suficient de mare pentru seminar, avand in vedere ca noul ciclu gimnazial numara 8 ani. Prin urmare, se decide ridicarea unei noi cladiri pe terenul Episcopiei, pe vechea strada Carol I, lucrarile fiind finalizate in 1914 pentru aripa dinspre strada Carol I si in 1922 pentru aripa dinspre strada Capelei.
In aceasta noua incinta seminarul isi va desfasura activitatea pana in 1948, atunci cand a fost modificata legea educatiei iar seminarul a fost inchis. Inainte de a fi inchis seminarul dispunea de o suprafata totala de 2393 mp si de terenuri de 1,3250 ha, alaturi de inca 2 loturi de experienta , unul langa gara Govora, iar celalalt la Cetatuie. Biblioteca numara 16.000 de volume, printre care si carti rare si manuscrise. In aceasta perioada seminarul numara 380 de elevi, intre care si 34 de monahi, ca sectie atasata in urma desfiintarii seminarului de la Cernica.
Cladirea seminarului va adaposti pe rand elevii Scolii Medii Tehnice de Comert, apoi a Scolii Medii de Fete. Aceasta din urma va fi transformata in Liceul Teoretic "Vasile Roaita", actualul Colegiul National "Mircea cel Batran".
Cursurile seminarului vor fi reluate la data de 4 noiembrie 1990, cu un numar de 70 de elevi, seminarul functionand si in prezent.
Mai sus putem vedea o imagine rara cu depoul garii, alaturi de o locomotiva si vagoane de calatori.