Frumusete de weekend: Yvonne DeCarlo

Frumusetea de weekend se numeste Yvonne DeCarlo

Piata Dumitru Ionescu din Braila de altadata

O imagine din perioada interbelica (probabil) cu Piata Dumitru Ionescu din Braila de odinioara. Piata a fost numita dupa Dumitru Ionescu, om politic brailean (deputat si senator in parlamentul Vechiului Regat), dar si primar al orasului in perioada 1906 - 1910. La moartea sa a lasat mostenire intreaga avere Primariei. Puteti citi mai multe despre acest subiect aici

Revenind la imaginea de mai sus, as remarca masinile de epoca parcate in piata. Pacat ca imaginea nu este mai clara pentru a ne putea edifica si asupra modelelor.

Frumusete de Halloween

Halloweenul nu este doar despre vrajitoare urate si duhuri rele.

Eleanor Todd

Sarbatorim Halloween-ul?

Halloween-ul nu este o sarbatoare romaneasca, nici ortodoxa, nici macar crestina. Este o sarbatoare cu origini celtice dedicata tuturor mortilor, cei pomeniti si cei care nu sunt pomeniti de nimeni. A fost transformata de biserica crestina intr-o sarbatoare dedicata tuturor sfiintilor.

Este o sarbatoare, daca vreti, similara Sf. Andrei, pentru ca in ambele nopti se crede ca hotarul dintre cei vii si cei morti este inlaturat, spiritele celor morti putand hoinari printre cei vii.

In noaptea de Sfantul Andrei se crede ca umbla strigoii. De Halloween copii se costumeaza tocmai pentru a speria duhurile rele.

In Romania sarbatorirea Halloweenului nu se face pentru traditiile religioase ci doar ca o petrecere. Cu toate acestea sunt voci multe care se opun acestor manifestari considerandu-le oculte desi religia obiceiurile din folclorul romanesc de multe nu au la randul nici o legatura cu crestinismul.
Totusi, Halloweenul are ghinion ca nu a fost inventat de romani, altfel ar fi fost motiv de mandrie.

Deci e bine sa sarbatorim Halloweenul? Atata timp cat ramane o sarbatoare care sta departe de ocult eu cred ca e ok.

In continuare am sa va las sa va delectati cu cateva carti postale de epoca trimise cu ocazia Halloweenului

Arcul de Triumf din Botosaniul de odinioara

Arcul de triumf din Botosani este una dintre acele povesti de care putina lume stie. Arcul de triumf este un simbol al victoriei si de regula este construit dupa evenimente exceptionale, marcate de glorie. 

Din cate se pare Carol I ar fi fost atat de impresionat de eroismul aratat de catre soldatii din Botosani ce au luptat in Razboiul de Independenta, incat a acordat edililor orasului dreptul de a ridica un astfel de monument. Ciudat este insa ca Arcul nu a fost construit dupa Razboiul de Independenta ci in 1906, odata cu implinirea a 40 de ani de domnie a Regelui.

La inaugurarea arcului a participat si Regele Carol I, evenimentul fiind marcat de o parada militara splendida, daca este sa dam crezare marturiilor din epoca. 

Nu se stie exact ce s-a intamplat cu monumentul dupa plecarea Regelui. Unii spun ca ar fi fost dezasamblat imediat dupa, altii ca ar fi ars in incendiile din prima parte a secolului. 

Din pacate avem o singura imagine a mai putin cunoscutului Arc de Triumf, cea de mai sus, ceea ce am face sa cred ca el nu a dainuit prea mult timp.

Gara din Blajul de altadata

O frumoasa imagine cu gara din Blaj. Pe langa cladirea garii se mai pot vedea si vagoane si o multime adunata in fata garii.

Gara Blaj a fost inaugurata in data de 6 mai 1872, odata cu deschiderea liniei Teius - Medias, fiind ridicata de catre fratii Waring si Ekersley pentru Societatea Cailor Ferate Ungare de Est.

Sursa informatiilor: Blogul Romrail

Orientul de langa noi: Ada Kaleh

Pentru aceasta seara mi-am propus sa va prezint o veche inregistrare cu insula Ada Kaleh, ultimul petec de Orient al tarii noastre, inghitit de apele Dunarii.

Este oarecum ironic sa auzi spunandu-se la inceputul documentarului ca importanta istorica a vestigiilor istorice de pe insula Ada Kaleh a condus la vaste lucrari arheologice si de salvare a
acestora. Importanta lor a fost insa zero atunci cand a fost luata decizia de a amplasa barajul hidroenergetic Portile de Fier si de a inunda insula.

Ca sa spun drept insa cred ca pierderea cea mai mare nu este legata de ruinele si fortificatiile insulei ci de oamenii care si-au parasit vatra stramoseasca pentru a se pierde apoi pentru totdeauna in lume. Clipul prezinta in ultima parte si oamenii locului, ceea ce pentru mine inseamna mai mult decat pietre uitate de lume.

 

Gara din Bistrita de odinioara

Importanta resurselor de fier din Muntii Rodna a determinat administratia austro-ungara a vremii sa inceapa constructia unei cai ferate care sa lege Clujul de Bistrita. Lucrarile au fost finalizate in 1886, iar caile ferate erau administrate de o companie feroviara locala numita Naszódvidéker, urmand a fi preluata ulterior de compania maghiara de cai ferate "MAV".

Actuala cladire a garii a suferit o serie de modernizari si renovari care sa o aduca la standardele secolului XXI.

Singoga din Bistrita de altadata

Templul israelit sau Sinagoga evreiasca din Bistrita in aceasta imagine de epoca. Bistrita adapostea inainte de cel De-al Doilea Razboi Mondial o comunitate importanta de evrei, ce numara 2198 de persoane in 1930 (adica 15.55% din totalul populatiei orasului). Nu este deci de mirare ca in aceasta localitate a fost construita o frumoasa sinagoga, in stil eclectic, avand o suprafata de 580 metrii patrati, finalizata in 1856.
Actualmente pe str. General Grigore Balan, sinagoga este in prezent folosita ca sala de concerta, dupa ce a fost supusa unor ample lucrari de modernizare.

Sursa informatii: wikipedia