9 Mai este o data istorica pentru multe natiuni ale lumii, ea marcand finalul european al celei mai sangeroase conflagratii din istoria omenirii: Cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Ziua este marcata cu fast in numeroase capitale ale lumii, de la Washington pana la Moscova.
Cele doua mari castigatoare ale razboiului au fost Statele Unite ale Americii, tara care a angrenat intreaga sa putere economica, politica si militara in acest razboi si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, tara care fusese la inceputul razboiului alaturi de Germania nazista.
S-au scris zeci de mii de carti si articole pe aceste teme deci motivatia istorica din spatele acestor evenimente nu isi are locul aici. Vreau sa subliniez altceva insa.
Castigatorii si-au impartit sferele de influenta iar Romania, din cauza apropierii sale geografice a intrat sub influenta Moscovei.
Iar Romania? Romania alaturi de Polonia au iesit cel mai prost din aceasta conflagratie. Polonia a fost impartita odata la inceputul razboiului de Germania nazista si URSS. A suportat ocupatia nazista, apoi pe cea ruseasca, pentru ca in final sa ramana sub regimul comunist.
Romania a fost si ea impartita intre Ungaria, Bulgaria si URSS, a pierdut oameni pe frontul estic luptand alaturi de Germania, pentru ca apoi sa lupte alaturi de URSS pe frontul de vest impotriva vechiului aliat. I-au fost returnate teritoriile ocupate de Ungaria si atat. A urmat apoi plata unor reparatii pentru perioada razboiului, saracind o tara si asa ravasita de razboi. Iar paguba cea mai mare urma sa o aduca instalarea celui mai represiv si crud regim comunist din Europa, secund doar celui din Coreea de Nord.
Concluzia? 8 sau 9 mai, ziua in care razboiul s-a terminat in Europa a insemnat pentru Romania sfarsitul unei epoci nefaste si inceputul uneia si mai nefaste.
.jpg "Sonda in flacari in Campina")
Daca Germania si Austro-Ungaria ar fi castigat Primul Razboi Mondial Romania nu ar fi castigat niciodata Transilvania si ar fi pierdut Dobrogea (desi i se daduse la schimb Basarabia). De asemenea pagubele de razboi pe care Romania ar fi trebuit sa le plateasca ar fi fost crunte. Asadar Romania Mare nu ar fi existat in lipsa acestei misiuni de sabotaj. 
Actiunea de sabotaj executata cu succes a aratat strategilor militari si politicienilor deoptriva cat de importante erau resursele de petrol in desfasurarea unui razboi modern. Germania a invatat aceasta lectie, motiv pentru care in perioada interbelica, si mai ales odata cu venirea lui Hitler la putere in Germania, a facut tot posibilul pentru a se asigura ca petrolul romanesc va curge spre Berlin si nu spre Londra. Nici Aliatii nu au stat cu mainile in san insa au comis cateva greseli care se vor dovedi importante in economia razboiului. Astfel, desi constienti de importanta pe care actiunea de sabotaj o avusese si constienti de importanta petrolului pentru economia Romaniei, fostii aliati ai Romaniei din Primul Razboi Mondial au tergiversat foarte mult masurile de reparatii promise si asistenta tehnica acordata pentru repunerea in functiune a puturilor de petrol.
In data de 11-12 septembrie 1939 ambasadorul francez Adrien Thierry si cel britanic Reginald Hoare au incheiat un acord de principiu cu Primul Ministru roman Armand Calinescu prin care Romania se angaja sa saboteze puturile de petrol romanesti in cazul unei agresiuni fie din partea URSS-ului, fie din partea Reich-ului German. Diplomatii au oferit asistenta din partea unor specialisti britanici si francezi si o garantie de 200.000 de lire sterline pentru a lansa operatiunile preliminare. Romania a refuzat insa asistenta lor sustinand ca prefera sa intreprinda aceste masuri cu specialisti proprii. In final nici o astfel de actiune nu a fost intreprinsa, Romania urmand calea Germaniei naziste.
