Google+ Google+

duminică, 3 aprilie 2016

La plimbare cu nepotica prin Govora anilor 30


Lacramioara si Maria la plimbare prin Govora

La o plimbare cu Maria, pe strada principala din Baile Govora. Din pacate nu cunosc mai multe detalii despre aceasta poza in afara celor inscrise pe spatele ei.
Doamna sau domnisoara din poza se numeste Lacramioara iar fetita este Maria, "scumpa si dragalasa noastra nepotica".
Poza este probabil realizata candva in anii 30 (probabil spre finalul deceniului), judecand dupa felul in care este imbracata doamna din poza.

Spate, strada principala din Govora

sâmbătă, 26 martie 2016

O poezie de peste veacuri

Am dat recent peste o carte postala neobisnuita. Pe partea din fata este o imagine (nu foarte clara) a parcului din Baile Pucioasa, astfel cum arata in perioada interbelica. 
Se pot vedea doamne si domni imbracati conform modei din acea perioada, doamnele cu fuste lungi si palarii inflorate, iar domnii la costum si cu baston (unii dintre ei). 
Nu in ultimul rand as remarca prezenta unor copii, la randul lor purtand palarie, lucru care ma face sa ma gandesc imediat la domnul Goe al lui Caragiale.

Aleea Parcului din Baile Pucioasa

Nu poza de mai sus mi-a atras insa atentia, ci ceea ce scria pe spatele ei:


Poezie Baile Pucioasa

Iata si transcrierea mea:


Scumpii mei,

Ce dulce-i viata pe aici,
Si cat e doamne de frumos!!
Aicea Ialomita canta
In mersul ei cel zgomotos.

Rasare tainic luna,
Prin boltile de ramuri,
Si seara pe racoare,
Imi bate lin in geamuri.

A lunecat din ceruri,
O raza pentru mine,
Si e lucirea sfanta,
A isvoarelor senine...

Cu sanatate,

August

Iar la final adresa: Str. Fantanelor nr. 56, cu mentiunea din partea autorului ca:

"Aci stau... intelegeti cred pentru ce dau adresa, vreau raspuns de la cei trei neastamparati. Sa-l vedem."

Iata cum o poezie poate supravietui de-a lungul veacurilor, pastrata pe o carte postala. Din pacate nu stiu mai multe despre autorul ei, nu avem semnatura ori nume ori alte indicatii, ci doar o poezie a unei persoane care a stat un timp la Baile Pucioasa si care si-a adus aminte de cei trei neastamparati pe care ii lasase acasa.

joi, 28 ianuarie 2016

Politist intre trasuri

Iata o frumoasa fotografie  realizata de americanul Frank G. Carpenter, realizata cu ocazia vizitei sale in Romania. Ce e inedit la aceasta imagine e ca domnul din fotografie era, conform descrierii lasate de fotograf, politist insarcinat cu dirijarea traficului. Numai ca traficul sau nu consta in masini ci in...trasuri. Daca ar fi venit in 2016 in Bucurestim probabil ca nu ar mai fi reusit o poza asemanatoare, fiind preocupat sa nu fie calcat de nervosii soferi bucuresteni.

Rutiera cu carute
Roumanian riga and the traffic cop who regulates the traffic
Celelalte poze din colectia Frank Carpenter le puteti vedea aici:

duminică, 10 ianuarie 2016

Parada la Cercul Militar din Bucuresti

Am achizitionat recent o fotografie de pe un site de licitatii care m-a entuziasmat destul de mult. Este vorba despre imaginea de mai jos. In cazul in care nu va dati seama de ce m-am entuziasmat am sa va elucidez eu misterul.

Ocuparea Bucurestiului 1917

Imaginea de mai sus este realizata in fata Cercului Militar din Bucuresti, situat la intersectia dintre Bulevardul Regina Maria si Calea Victoriei. Soldatii din imagine nu sunt insa romani ci fac parte (probabil) din armata imperiului austro-ungar sau german.
Motivul pentru care imi place aceasta poza atat de mult este ca ea prezinta pe de o parte armata Imperiului Austro-Ungar, care ocupase Bucurestiul incepand cu 23 noiembrie 1916. Soldatii sunt aliniati si pregatiti sa dea salutul, fiind dispusi in mai multe randuri in fata Cercului Militar.
Poate ca una dintre cele 3 persoane care inspecteaza trupele este chiar temutul von Mackensen, feldmaresal in armata austro-ungara.
In dreapta jos a pozei se poate vedea o fanfara militara, soldatii avand tobe si trompete. 

Ocuparea Bucurestiului 1917

In spatele lor se afla o sumedenie de copii veniti probabil pentru a vedea soldatii (fie ei straini).

Ocuparea Bucurestiului 1917

Stampila ne indica faptul ca fotografia a fost trimisa prin posta armatei (K. D. Feldpost), fiind datata 1 iunie 1917.

Husari


Pe langa stampila postei, mai avem si o stampila care indica regimentul si batalionul in care activa militarul care a trimis vederea: (?)Hussar Reg. 28 Batallion Mun. Kol. der 2. B...
Scrisoarea este adresata unei doamne sau domnisoare numite Elli Schulze, fiind trimisa catre Magdeburg, oras aflat in landul Saxonia-Anhalt din Germania.
Imi pare rau ca nu inteleg scrisul de mana al acestui soldat, poate am fi putut afla ce ganduri ii transmitea destinatarului de pe frontul de est al Primului Razboi Mondial.

Update: Doamna Silvia Zimmerman a lasat intru-un comentariu pe facebook o transcriere a randurilor adresate de soldatul german:

O poza rara cu o parada a armatei austro-ungare, in fata Cercului Militar din Bucuresti, realizata in 1917. Pe spatele...
Posted by Amintiri din Vechiul Regat on Sunday, January 10, 2016


Liebe Elsbeth,
Gestern sandte ich Dir einen Brief. Anbei eine Karte der Ablösung der Hauptwache in Bucarest. Mir geht es noch gut. - 
Heute erhielt ich leider die Nachricht, daß mein Kamerad Kremer am 12.5 im Nordwesten gefallen ist.
Es grüßt Dich herzlich 
Hermann

In limba romana ar suna in felul urmator:


"Draga/Iubita Elsbeth,


Ieri ti-am trimis o scrisoare. Mai jos e o poza/vedere cu detasamentul principal al garzii din Bucuresti. Eu sunt bine in continuare. Astazi, din pacate am primit vestea ca Kremer, camaradul meu, a cazut la 12.5 in NordVest.

Cu caldura / Salutari calduroase,

Hermann"

Iata deci gandurile unui soldat german, aflat la mii de km de casa, intristat de caderea unui camarad al sau. Cine a zis ca istoria inseamna doar regi si batalii se insela amarnic!

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Frumusete de epoca

O noua fotografie infatisand frumusetea romaneasca din perioada interbelica. De data aceasta o tanara din Braila care a fost fotografiata la atelierul fotografic Foto Zalevski din Braila. Pe spatele fotografiei se poate vedea stampila fotografului pe care putem distinge si anul. 

O fotografie cu adevarat deosebita.
Frumusete interbelica




Foto Zalevski din 1922, spate

miercuri, 30 decembrie 2015

Frumusete de epoca

Standardele de frumusete s-au schimbat de-a lungul timpului. De la forme rubensiene pana la talii filiforme trecerea timpului si-a pus amprenta asupra felului in care percepem frumusetea.
Si totusi, uneori, mai dau peste cate o poza care imi aduce aminte ca eleganta merge intotdeauna mana in mana cu frumusetea iar ce misterul feminin se pastreaza chiar daca trec anii peste el.

Mai jos o poza facuta in studioul fotografic  Foto Royal din Bucuresti.
Frumusete de epoca

Fotograful, asa cum ne indica spatele fotografiei se numea N. Buzdugan iar atelierul fotografic era situat pe B-dul Regina Elisabeta

studio fotografic Studio Royal

duminică, 24 mai 2015

Frumusete de weekend interbelica

Frumusetea de weekend de astazi este o tanara din perioada interbelica, ce se semneaza cu Anetta Jarnea.
Anetta Jarnea

Pe spatele fotografiei avem mai multe detalii legate de aceasta tanara de o frumusete tulburatoare:


Cel mai mic obstacol in Calea Uitarii oferit cu tot dragul de Anetta Jarnea. Fotografia nu este adresata vreunui admirator ci Domnisoarei Margarette Grigorescu din Ploiesti. 
Din fericire avem si o data pe verso: 10 septembrie 1933, localitatea Satulung.

sâmbătă, 9 mai 2015

8/9 Mai - Sfarsitul razboiului, dar inceputul calvarului

9 Mai este o data istorica pentru multe natiuni ale lumii, ea marcand finalul european al celei mai sangeroase conflagratii din istoria omenirii: Cel de-al Doilea Razboi Mondial.


 Ziua este marcata cu fast in numeroase capitale ale lumii, de la Washington pana la Moscova.
Cele doua mari castigatoare ale razboiului au fost Statele Unite ale Americii, tara care a angrenat intreaga sa putere economica, politica si militara in acest razboi si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, tara care fusese la inceputul razboiului alaturi de Germania nazista.

S-au scris zeci de mii de carti si articole pe aceste teme deci motivatia istorica din spatele acestor evenimente nu isi are locul aici. Vreau sa subliniez altceva insa.
Castigatorii si-au impartit sferele de influenta iar Romania, din cauza apropierii sale geografice a intrat sub influenta Moscovei.

Iar Romania? Romania alaturi de Polonia au iesit cel mai prost din aceasta conflagratie. Polonia a fost impartita odata la inceputul razboiului de Germania nazista si URSS. A suportat ocupatia nazista, apoi pe cea ruseasca, pentru ca in final sa ramana sub regimul comunist.
Romania a fost si ea impartita intre Ungaria, Bulgaria si URSS, a pierdut oameni pe frontul estic luptand alaturi de Germania, pentru ca apoi sa lupte alaturi de URSS pe frontul de vest impotriva vechiului aliat. I-au fost returnate teritoriile ocupate de Ungaria si atat. A urmat apoi plata unor reparatii pentru perioada razboiului, saracind o tara si asa ravasita de razboi. Iar paguba cea mai mare urma sa o aduca instalarea celui mai represiv si crud regim comunist din Europa, secund doar celui din Coreea de Nord.

Concluzia? 8 sau 9 mai, ziua in care razboiul s-a terminat in Europa a insemnat pentru Romania sfarsitul unei epoci nefaste si inceputul uneia si mai nefaste.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Englezul care a blocat armata germana in Romania

Istoria este scrisa de invigatori, spune un dicton celebru. Insa aceeasi istorie poate fi rescrisa de alti invingatori, de mai multe ori de-a lungul timpului, dupa preferintele si orientarile politice ale fiecaruia. Acesta este motivul pentru care persoane care au contribuit semnificativ la evenimente istorice capitale au fost uitate, intentionat sau nu. Un foarte bun exemplu este in acest sens este John Norton Griffiths.

Cine a fost insa Sir John Norton Griffiths?
Raspuns: Omul care a dat foc sondelor de petrol romanesti si fara de care e posibil sa nu fi avut Romania Mare!

Un pic de istorie

Primul Razboi Mondial reprezinta pentru Romania un moment critic ce a condus la realizarea Romaniei Mari. Cu toate ca este prezentat cu mult fast in cartile noastre de istorie si evidentiat ca un moment de apogeu al existentei noastre ca stat el a venit ca urmare a unei dureroase infrangeri pe plan militar.
Desi armata romana incepuse cu o ofensiva puternica pe frontul de vest, in Transilvania, in curs de aproximativ o luna a ajuns sa se retraga de pe toate liniile, ca urmare a mai multor greseli strategice. Vazand acest lucru Aliatii (in frunte cu Marea Britanie) au luat decizia de a se asigura ca anumite resurse ale Vechiului Regat nu vor putea fi utilizate de germani impotriva lor.
Iar cea mai importanta resursa dintre toate era bineinteles ...PETROLUL.

John Norton Griffiths

John Norton Griffiths are o biografie interesanta, el fiind pe rand soldat, inginer si chiar parlamentar in Parlamentul Marii Britanii. A activat in marina britanica, s-a inrolat in cadrul trupelor britanice sud-africane luptand in cel de-al doilea razboi Mondial si a condus o echipa de cercetare in timpul celui de-al doilea razboi al burilor. Avand si pregatire de inginer (a fost implicat in mai multe proiecte de infrastructura din America de Sud si Africa) a decis sa se intoarca pe front odata ce a izbucnit Primul Razboi Mondial.

JOHN NORTON GRIFFITHS. 

Sursa: National Portrait Gallery, London

Sarcina sa era aceea de a crea fortificatii pentru Aliati pe frontul de vest insa in 1915 a fost responsabil pentru unul dintre cele mai inspaimantatoare episoade ale Primului Razboi Mondial. 
Astfel, alaturi de o echipa de oameni alesi dintre minerii din nordul Angliei sapa tunele sub transeele inamice iar apoi le detona. Aceasta practica era folosita de ambele tabere, deci sa nu ne grabim sa consideram ca nu era etic ceea ce facea el. A devenit o legenda insa dupa isprava sa de la "Dealul 60" ("Hill 60") cand, in data de 17 iunie 1917 a detonat 10 tone de Amonal in tunele sapate sub transeele germane aflate pe dealul 60 de langa Ypres. Explozia a cauzat un mic cutremur si un crater de 21 de metri adancime care a inghitit intr-o clipa soldatii si echipamentul militar german. Ingroziti, germanii s-au retras din acea zona.

Legatura cu Romania

O tara ocupata de inamic este o tara care nu mai are nici un fel de control asupra politicii sale sau a resurselor ei. Si cum armata romana se retragea de pe toate liniile frontului, Marea Britanie si aliatii ei au luat decizia de a nu lasa pretiosul petrol romanesc sa cada in mainile germanilor. Asa ca l-au trimis pe John Norton Griffiths in Vechiul Regat cu misiunea explicita de a lasa cat mai putine puturi de petrol functionale in mainile armatei germane. 
Operatiunea trebuia insa realizata inainte ca armata romana sa se retraga din regiunea Ploiesti, ceea ce parea aproape o misiune imposibila avand in vedere dezorganizarea din randurile noastre.
Sonda in flacari in Campina

Echipa condusa de catre (acum colonelul) John Norton Griffiths, a folosit diverse tehnici pentru a distruge puturile de petrol romanesti.
Spre exemplu a turnat beton in puturi, a umplut rezervoarele cu cuie, a pompat petrol din puturi si apoi le-a dat foc. La finalul operatiunii de sabotaj au fost distruse 1677 de puturi de petrol, 26 de rafinarii (dimensiunile acestora erau considerabil mai mici in acele vremuri decat in prezent) si 827.000 tone de titei.


Sonda in flacari Campina
Privati de petrolul romanesc, germanii au avut dificultati foarte mari in a se putea aproviziona cu combustibil. 
Mai mult, avansarea armatei germane a fost considerabil afectata de aceste masuri de sabotaj, oferind posibilitatea de regrupare a armatei noastre. Ludendorf, general in armata germana a spus ulterior ca "trebuie sa il invinovatim pe el pentru lipsurile noastre", referindu-se la lipsa petrolului.
Germanii au incercat sa repuna in functiune instalatiile petroliere insa au reusit acest lucru partial si destul de tarziu in desfasurarea lucrurilor. 


Sonda in flacari la Campina


Importanta actiunii de sabotaj

Actiunile de sabotaj desfasurate de catre britanici si conduse de John Norton Griffiths au intarziat considerabil armata germana din drumul ei spre rasarit si a permis armatei romane sa se regrupeze si sa le tina piept nemtilor la Marasesti, Marasti si Oituz. Pe de alta parte lipsa petrolului romanesc a pus o presiune uriasa pe resursele armatelor austriece si germane lipsite  de posibilitatea de aprovizionare cu suficient petrol. 
Sonda in flacari la CampinaDaca Germania si Austro-Ungaria ar fi castigat Primul Razboi Mondial Romania nu ar fi castigat niciodata Transilvania si ar fi pierdut Dobrogea (desi i se daduse la schimb Basarabia). De asemenea pagubele de razboi pe care Romania ar fi trebuit sa le plateasca ar fi fost crunte. Asadar Romania Mare nu ar fi existat in lipsa acestei misiuni de sabotaj. 
Iata cum o actiune singulara a schimbat soarta unui razboi si a permis realizarea Romaniei Mari.

Consecintele actiunii de sabotaj pe termen lung

Sonda in flacari la CampinaActiunea de sabotaj executata cu succes a aratat strategilor militari si politicienilor deoptriva cat de importante erau resursele de petrol in desfasurarea unui razboi modern. Germania a invatat aceasta lectie, motiv pentru care in perioada interbelica, si mai ales odata cu venirea lui Hitler la putere in Germania, a facut tot posibilul pentru a se asigura ca petrolul romanesc va curge spre Berlin si nu spre Londra. Nici Aliatii nu au stat cu mainile in san insa au comis cateva greseli care se vor dovedi importante in economia razboiului. Astfel, desi constienti de importanta pe care actiunea de sabotaj o avusese si constienti de importanta petrolului pentru economia Romaniei, fostii aliati ai Romaniei din Primul Razboi Mondial au tergiversat foarte mult masurile de reparatii promise si asistenta tehnica acordata pentru repunerea in functiune a puturilor de petrol.
Sonda in flacari la CampinaIn data de 11-12 septembrie 1939 ambasadorul francez Adrien Thierry si cel britanic Reginald Hoare au incheiat un acord de principiu cu Primul Ministru roman Armand Calinescu prin care Romania se angaja sa saboteze puturile de petrol romanesti in cazul unei agresiuni fie din partea URSS-ului, fie din partea Reich-ului German. Diplomatii au oferit asistenta din partea unor specialisti britanici si francezi si o garantie de 200.000 de lire sterline pentru a lansa operatiunile preliminare. Romania a refuzat insa asistenta lor sustinand ca prefera sa intreprinda aceste masuri cu specialisti proprii. In final nici o astfel de actiune nu a fost intreprinsa, Romania urmand calea Germaniei naziste.
Importanta petrolului romanesc a devenit clara Germaniei dupa ce s-a vazut privata de el. Bineinteles ca a intreprinsa toate masurile pentru a se asigura ca, a doua oara, nu va mai fi privata de aceasta pretioasa resursa.


Viata dupa razboi si moartea sa misterioasa

Viata dupa razboi a acestui carismatic domn a fost una interesanta. In 1918 va fi promovat ca locotenent-colonel dupa ce primise decoratia "Distinguished Service Order" in 1916, pentru ca in 1922 sa devina baronet.
Viata sa a continuat sa fie insa una interesanta, el fiind presedinte al clubului de fotbal Arsenal Londra in perioada 1928 - 1930 desi era un suporter infocat al clubului Liverpool. Vocatia sa de inginer nu l-a parasit si in 1928 a fost implicat in lucrarile de inaltare ale barajului de la Aswan din Egipt, pe fluviul Nil.

Pe 27 septembrie 1930 trupul sau neinsufletit a fost gasit plutind in Mediterana. John obisnuia ca in fiecare dimineata sa isi ia costumul de baie, sa ia o barca de pe plaja din fata hotelului Casino din Alexandria si apoi sa iasa in larg. De data aceasta insa barca a fost gasita goala iar trupul sau gasit in larg. La tampla avea urmele unui glont desi nici o arma nu a fost gasita. Desi verdictul oficial a fost cel de sinucidere au circulat numeroase zvonuri referitoare la moartea sa, unul dintre cele mai insistente fiind acela ca ar fi fost ucis de catre romani. Avea 59 de ani la moartea sa iar trupul sau a fost dus in Anglia si ingropat in localitatea Surey.


La final, o tema de reflectie sub forma unei intrebari: "Este greu oare sa admitem faptul ca strainii au jucat un rol foarte important in istoria noastra?" Daca sabotajul sondelor ar fi fost realizat de un roman, oare l-am fi cinstit azi ca pe un erou sau l-am fi gasit in cartile noastre de istorie?

Google+