O dimineata in Piata Mare

In vremea cand cumparaturile se faceau in piata si nu la hypermarket, iar taranii gaseau loc sa isi vanda produsele - Piata Mare din Bucuresti

Vanzatoare de camasi in Sinaia anului 1923

De data aceasta va prezint o frumoasa fotografie realizata de Frank Carpenter, fotograf american, in timpul calatoriei sale prin Romania. Fotografia este realizata in Sinaia si infatiseaza un copil impreuna cu (probabil) mama lui (in stanga imaginii) langa niste frumoase fuste si camasi traditionale romanesti. 

Poate ca fotografia nu este bogata in detalii, dar ne araca faptul ca Sinaia era o localitate turistica inca din acea perioada (vizita sa in Romania dateaza din 1923), altfel nu am vedea in aceasta imagine o oferta atat de variata de camasi. Cu siguranta preturile nu erau mici, dar pe de alta parte, cei care aveau case in Sinaia nu erau din paturile de jos ale societatii romanesti.

Fuste brodate romanesti

Politist intre trasuri

Iata o frumoasa fotografie  realizata de americanul Frank G. Carpenter, realizata cu ocazia vizitei sale in Romania. Ce e inedit la aceasta imagine e ca domnul din fotografie era, conform descrierii lasate de fotograf, politist insarcinat cu dirijarea traficului. Numai ca traficul sau nu consta in masini ci in...trasuri. Daca ar fi venit in 2016 in Bucurestim probabil ca nu ar mai fi reusit o poza asemanatoare, fiind preocupat sa nu fie calcat de nervosii soferi bucuresteni.

Roumanian riga and the traffic cop who regulates the traffic

Celelalte poze din colectia Frank Carpenter le puteti vedea aici:

http://vechiul-regat.blogspot.ro/search/label/Carpenter%20Frank%20George

Preot pe banca citind pasarilor

De data aceasta va prezint o imagine mai neobisnuita care a fost comercializata sub forma unei carti postale. Nu imi dau seama daca imaginea este reala sau un trucaj, dar cu siguranta este inedita. In imagine suntgaini, cocosi, pui.

Copil vanzand ziare in Vechiul Regat

Situatia copiilor in perioada Vechiului Regat nu era una usoara. Majoritatea erau obligati sa munceasca in conditii pe care astazi le-am gasi inacceptabile si de la varste foarte fragede. O dovada in acest sens este chiar poza de mai sus in care se poate vedea un copil vanzand ziarul Adevarul. Copilul poarta haine rupte, nu are incaltari in picioare si mai mult ca sigur nu se alegea cu mare lucru de pe urma vanzarii ziarelor.

Cu toate acestea era mai bine decat sa nu faca nimic sau sa cerseasca. Stiti cum zicea marele Gheorghe Dinica in filmul Filantropica:

Corabii navigau odinioara pe Olt

Se spune că Teutonii, așezați în Țara Bârsei aveau pe Olt, în 1222, ca și pe Mureș, câte 6 corăbii pentru transportul sării de la Ocnele Mari. In acest sens regele Andrei al II-lea reglementa printr-un document transportul sãrii pe Olt: “Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei...am mai îngãduit zisilor frati [cavalerilor teutoni]sã tinã liber pe râul Olt sase nãvi, pe râul Mures alte sase, care sã ducã sare prin tot regatul nostru la mers în jos, iar la venit în sus sã aducã alte lucruri”

De asemenea unele surse istorice menționează că negustorii sibieni așezați la Râmnic coborau pe Olt cu mărfurile până la Slatina, la bâlciuri și chiar mai departe până la Dunăre.

În timpul ocupației austriece a Olteniei albia Oltului a fost curățată de stânci în încercarea de a face Oltul navigabil. Astfel în 1775 două vase încărcate cu potasă, sticlă, fier și alte mărfuri au ajuns până la Slatina. De la Slatina însă nu au mai putut naviga.

Între 1803 și 1812, cât timp Țările Române sunt sub ocupație, la fel ca și în 1820 Oltul este utilizat pentru aprovizionarea din Ardeal a trupelor de ocupație.

Tentativele de navigare a Oltului au fost probabil de succes din moment ce în 1837 se înființează la Sibiu o societate cu acest scop. Se vor construi vase de probă iar la 7 septembrie, ora 10, prima corabie va pleca de la Boița. La 9 septembrie, ora 3 aceasta ajunge la Râmnic. A doua corabie a parcurs drumul în jumătate din timp însă dificultatea cea mai mare s-a dovedit a fi întoarcerea corăbiilor. Abia după 13 zile au ajuns la Turnu Roșu. Cu toate acestea corăbiile au continuat să alunece pe Olt, astfel încât, distanța dintre Turnu Roșu și Dunăre ajunsese să fie parcursă în 49 de ore. Transportul înapoi în amonte a fost considerat însă prea lung și abandonat.

Ultima societate însărcinată cu transportul pe Olt se dizolvă însă din păcate 1844 atunci când operațiunile de transport cu corabia încetează de tot.

Plutăritul a continuat însă pe Olt, astfel cum era el realizat de sute, poate chiar mii de ani, fiind considerabil mai profitabil și ușor de realizat. Un singur transport cu pluta presupunea un volum total de 30 – 40 metrii cubi de lemn, în funcție de debitul apei. Sarea de la Ocnele Mari era un alt produs des transportat de plutasi de la Ocnele Mari pana la Slatina, Corabia si apoi chiar la Dunare.

In vremuri mai recente transportul pe Olt este legat de numele unui austriac pe nume Carol Novak, antreprenor. Acesta avea mai multe afaceri in zona Brezoi si conform ziarelor vremii a fost vizitat chiar de catre Prinţul (viitor rege) Carol I, în aprilie 1867, la fierăstraiele de pe Lotru pe care le detinea. Antreprenorul a profitat de moment pentru a îi cere prinţului printr-un memoriu, dreptul de a putea transporta pe raul Olt sare de la minele din Ocnele Mari. 

Cererea i-a fost acceptata fiind semnat un contract cu Ministerul Finanţelor pe 4 iunie 1868. Dupa semnarea contractului a inceput constructia, la ordinul lui Novak, corabii cu scopul de a transporta sarea de la Râureni (aici fiind adusa sarea de la Ocnele Mari) unde era încarcăta pana la Turnu Măgurele. Pana la acel moment transportul bulgarilor de sare se realiza cu ajutorul carelor trase de cai.

Pentru a putea realiza transportul pe Olt in conditii bune antreprenorul austriac s-a ocupat si de regularizarea cursului Lotrului in 1865 iar în dreptul localitatii Brezoi a deviat cursul apa spre Deluşel, avand drept scop săpărea unor canale pentru transportul bustenilor şi amenajarea unor lacuri pentru plute. De asemenea exista corespondenta intre Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, Prefectura judeţului Romanaţi şi 

Primăria Râmnicu Vâlcea datata cu anul 1869, in care se precizează faptul că inginerul si antreprenorul Carol Novak, proprietar al joagarelor din Brezoi realizeaza lucrările de curăţire a Oltului în vederea transformării sale în cale navigabilă. 

In prezent Oltul nu mai este navigabil. Salba de baraje care produc energie electrica impiedica trecerea unor ambarcatiuni insa batranii satelor de pe langa Olt isi aduc aminte de plutasii care treceau pe Olt la vale.

Tiganci cu flori in Bucurestiul interbelic

Iata o frumoasa fotografie din perioada interbelica infatisand doua vanzatoare de flori de etnie rroma. Aceasta meserie pare a fi specifica lor, dat fiind ca si in ziua de azi, multi dintre cei care vand flori in Bucuresti apartin acestei etnii.

Viata singuratica a ciobanilor

Textul de mai sus reprezinta o descriere a unei colibe facute din paie si crengi de catre ciobani pentru a putea innopta. In imagine sunt trei tarani, din care unul este copil si tine in mina doua recipiente pentru lapte sau apa. As remarca de asemenea ca atat copilul cat si cel in varsta, din mijloc sunt desculti, in timp ce taranul din stanga imaginii, care pare si mai instarit decat cei doi are si haina, dar si opinci in picioare.

Textul suna in felul urmator in romana:

"Coliba ciobanului este o structura mica, primitiva facuta in graba din crengi si vreascuri. Aici isi petrece noptile pe patul sau de ferigi si, cand zorii isi arunca lumina pe cojocul sau din piele de oaie, isi cheama cainii si isi conduce apoi oile pe pasune. O viata simpla, singuratica, dar care aduce cinste traditiilor sacre ale stramosilor pastori ai acestei rase romanesti."

Textul in engleza este:
"Simple summer shelter of the Rumanian shepherd

The hut of the shepherd is a primitive little structure chiefly made of branches and brushwood. Here he passes the night on his bed of bracken, and as dawn breaks dons his sheepskin, calls his dogs, and guides his flock to the day's pasture-ground. A simple solitary life, yet true to the sacred tradition of the original pastoral ancestors of the Rumanian race."

Vanzatori de covoare in Sinaia

"Roumanian embroideries".
O frumoasa fotografie tot din colectia fotografului american Frank Carpenter realizata in Sinaia si care ne arata o carpete si covoare lucrate manual. De remarcat ca doamna / domnisoara din dreapta imaginii poarta tocuri.

Covoare de vanzare in Sinaia de odinioara

Covoare tesute manual atarnand de o sarma legata de copac, in Sinaia. Covoarele erau cel mai probabil expuse spre vanzare de tarani din zona sau de negustori care le achizitionau de la taranii de pe Valea Prahovei. Fotografia surprinsa de Frank George Carpenter ne arata ca in acele vremuri, chiar si cei bogati (Sinaia era privita ca o statiune elitista, unde se afla castelul Peles si isi aveau case multi bucuresteni instariti), apreciau produsele traditionale romanesti, in ciuda existentei unor importuri masive de astfel de obiecte din strainatate (dupa standardele de moda de atunci).

Ieftin ca braga

Un vanzator de braga de religie mahomedana, vanzand braga unei femei din piata. Femeia la randul ei pare a vinde ceva. In dreapta de asemenea se poate vedea un tanar, mai mult ca sigur minor, impingand un carut de piata. Tot in dreapta se pot vedea mai multe persoane care par a fi targoveti.

Un instantaneu in viata uneia dintre pietele bucurestene de la inceputul secolului XX.

Cum se tine hora

Hora din poiana satului: Scuza saptamanala de a mai schimba o vorba cu ceilalti consateni, de a face ochi dulci fetelor si de a afla ultimele barfe. Inainte de era retelelor de socializare si a telefoanelor mobile aceasta era singura modalitate de a mai schimba o vorba cu cei din sat si de a afla ultimele noutati.

Evenimentul era bineinteles si o ocazie pentru micii negustori sa mai faca de un banut, asa cum face de pilda domnul din partea de jos a imaginii, care pare a vinde ceva catre un copil (dulciuri probabil).

Imaginea pare a fi realizata in perioada interbelica, daca este sa tinem cont de imbracamintea participantilor, desi este de remarcat faptul ca multin dintre ei nu sunt sateni. Este posibil ca aceasta sa nu fie chiar o hora ci mai degraba o demonstratie de dans traditional romanesc

2000 de ani intr-o singura privire

Chipul unui cioban ardelean, realizat la atelierul fotografic Fischer din Sibiu. Mi se pare pur si simplu uimitor felul in care fotograful a reusit sa surprinsa esenta sufletului acestui om. Privirea sa este graitoare pentru cei 2000 de ani de cand ciobanii romani isi plimba oile peste munti, prin ierni grele si calduri istovitoare.

Tigani caldarari

Preocupare straveche care le-a asigurat painea cea de toate zilele pentru mai multe sute de ani: producerea si vanzarea de obiecte din cositor (cupru). Este vorba despre tiganii caldarari, care strabateau satele si orasele Vechiului Regat incercand sa castige o paine. Mestesugul din pacate dispare iar tanara generatie nu gaseste suficiente stimulente economice pentru a continua aceasta meserie.

Sracz Laci - Copilul Minune de 8 ani

Un afis de epoca infatisandu-l pe Copilul Minune de 8 ani Sracz Laci. Din repertoriul tanarului talent ni se enumera melodiile
"Multe lacrimi am varsat",
"Ai mila, nu pleca..."
"Maga mar nem nekem valo",
"Szep a rozsam",
"Libamaj kacsamaj",
"Hallod-e Rozika..."

Dansatori nationali romani

Imaginea este de la inceputul secolului si infatiseaza o frumoasa familie de dansatori romani. Astfel de persoane erau extrem de populare la diverse evenimente publice.

Vanzatoare de ziare

"A newsgirl of Bucharest. She has never had a course in salesmanship but she knows how to smile with her lustrous brown eyes".

In traducere ar suna cam asa: O vanzatoare de ziare din Bucuresti. Desi nu a avut parte niciodata de un curs de vanzari, stie sa zambeasca cu ochii ei stralucitori.

Astfel de copii impanzeau Bucurestiul anterior Primului Razboi Mondial, dar si in perioada interbelica. De regula vindeau flori, ziare, nuci, fructe sau orice altceva se putea vinde.

Acel zambet intr-adevar surprinde esenta acestei copile imbatranite inainte de vreme.

Vanzatoare de fructe intr-o halta CFR

"Everything but bananas. At the stations in Roumania one is tempted by pretty peasant girs with delicious fruits in twig baskets of their own make."

Orice, in afara de banane. In statiile de gara din Romania esti tentat de delicioasele fructe ale tarancilor frumoase, asezate in cosuri din nuiele facute chiar de ele.

Imaginea este sugestiva, o halta CFR dintr-un sat oarecare din Vechiul Regat, oameni scotand capul pe fereastra vagonului si taranci imbracate in port popular, cu cosuri de nuiele pline de fructe, pe care incearca sa le vanda celor ce se coboara din tren.

Doi angajati CFR intr-o gara necunoscuta

O fotografie datand din perioada interbelica (anii 30 mai exact) facuta intr-o gara (necunoscuta din pacate). Langa tren par a fi doi angajati ai cailor ferate din acea perioada.

Muscali asteptand musterii iarna

Trebuie sa fi fost o vreme rece la fel cum este acum afara. Muscalii cu trasuri sau sanii asteptau inghetati dupa musterii, desi, la cat de pustii se vad strazile in jur imi vine greu sa cred ca era rost de bani.

As mai remarca inca un amanunt la poza de mai sus. Pe fundal, se vede cladirea Muzeului Taranului Roman. Prin urmare poza este facuta undeva in piata Victoriei, poate chiar langa actualul Palat Victoria. In stanga imaginii de asemenea se vede Muzeul Antipa. Ceea ce nu recunosc in aceasta poza este insa statuia, aflata unde in prezent este marginea trotuarului care separa Bulevardul Aviatorilor de Soseaua Kiseleff.

Are cineva cunostiinta despre ce reprezinta respectiva statuie?