Blog despre istoria Romaniei anterior comunismului. Cuprinde imagini de epoca cu orasele Romaniei, oamenii si evenimentele vremii.
duminică, 30 iunie 2013
Satu Mare de odinioara
Strada Lucaciu din Satu Mare de odinioara intr-o frumoasa ilustrata de epoca. Imaginea este deosebita pentru ca surprinde un moment din viata cotidiana a orasului de la inceputul sec. XX. Reclame in dreapta (din pacate nu se vede la ce anume), un semn de farmacie, o frizerie (dreapta sus), cativa oameni pe marginea trotuarului si iata un instantaneu al orasului acum aproape 1 secol.
sâmbătă, 29 iunie 2013
Teatrul National din Chisinaul vechi
Teatrul National din Chisinaul de odinioara. Teatrul a fost inaugurat pe 10 octombrie 1920. Prima trupa permanenta a inceput sa joace insa abia in 1922, dupa ce in anul anterior fusesera jucate in premiera in jur de 25 de piese. Povestea teatrului este frumos istorisita pe un blog dedicat orasului Chisinau (link aici)
vineri, 28 iunie 2013
Catedrala din Chisinaul de altadata
Catedrala Mitropolitana din Chisinau astfel cum arata in perioada interbelica. Catedrala a fost ridicata in in perioada 1830 - 1836. Un amanunt inedit legat de aceasta catedrala este faptul ca Radio Basarabia, primul post de radio din aceasta regiune istorica a debutat cu o slujba transmisa din aceasta catedrala (link aici).
Strada Unirii din Craiova veche
Mi-a placut foarte mult imaginea aceasta din Craiova de odinioara. In imagine se poate vedea strada Unirii animata cu personaje care mai de care mai pitoresti: copii imbracati in militari, domni la costum, negustori, dame iesite la o plimbare. Nu in ultimul rand as remarca reclama de deasupra librariei "scoalelor" J. Benvenisti. O imagine foarte buna a Craiovei vechi cu oamenii ei.
joi, 27 iunie 2013
miercuri, 26 iunie 2013
Reclame la hartie de tutun din 1888
Va prezint astazi inca o serie de reclame din ziarul Adevarul din anul de gratie 1888.
In primul rand mi-a atras atentia o reclama foarte frumoasa la hartia de tigari "La Patrie"
Reclama are cateva elemente grafice deosebite. In primul rand as remarca ilustratia cu tanarul care canta "La Marseilliesse" din trompeta si faptul ca graficienii de atunci au facut un efort din a tipari notele muzicale ale acestui cantec devenit imn al Frantei. Alegerea nu este surprinzatoare avand in vedere ca hartia de tigari provine din fabrica Leon & C-ie din Paris. Al doilea element de efect este desenul urmator infatisand trei persoane intr-o camera din care una pare a recita ceva solemn. Desi nu pare mult raportat la standardele curente, astfel de imagini erau destul de costisitoare si greu de realizat in acea perioada.
In ceea ce priveste marfa vanduta de reclama, producatorul ne asigura de calitatea hartiei din punct de vedere "tehnic si hygienic". Pentru cei neincrezatori sunt oferite si detalii menite sa linisteasca orice eventuale temeri legate de sanatate. Astfel, hartia a fost supusa unor analize chimice de catre dr. Bernard de Lendvay, rezultatul fiind ca hartia este libera de orice substante vatamatoare. Locul de vanzare este bineinteles in inima comerciala a Capitalei, str. Smardan, la nr. 10
marți, 25 iunie 2013
O frumoasa lithografie din vechiul Arad
O carte postala foarte frumoasa, lithografiata infatisand Aradul de odinioara. In partea din stanga a imaginii se afla Catedrala Romano Catolica din Arad. In centrul imaginii se afla, conform descrierii Stauia Liberatii (Szabadság-szobor) aflata in Piata Libertatii. Statuia a fost dezvelita in 1890 pentru comemorarea executiei celor 13 comandanti militari antihabsburgici.
Piata si Hala din Ramnicu Valcea de odinioara
O superba imagine de epoca infatisand Hala din Ramnicu Valcea animata cu tarani, negustori si musterii. Imi plac in special vanzatorii de ceramica din prim plan.
Hala este unul dintre simbolurile orasului, gazduind micii comercianti care isi desfaceau produse de carne, lactate si la infiintare si in prezent.
Am scris cateva vorbe si despre istoria Halei aici: http://vechiul-regat.blogspot.ro/2013/06/hala-din-ramnicu-valcea.html
vineri, 21 iunie 2013
Vechiul pod peste Olt din Slatina
Podul de peste raul Olt din Slatina a fost una dintre cele mai impresionante lucrari de infrastructura din Vechiul Regat al Romaniei. Podul a fost al doilea pod de fier din Regatul roman, dupa cel de la Cernavoda, peste Dunare. Anterior constructiei podului, trecerea de pe un mal pe altul al Oltului se realiza cu ajutorul "podurilor plutitoare", iar Slatina era un vad foarte bun pentru trecere.
Inaintea ridicarii podului de fier a fost ridicat un pod de lemn la initiativa domnitorului de atunci Gheorghe Bibescu. Totusi si acest pod si altele doua vor fi luate de ape, fiind necesara ridicarea unui pod mai trainic. Acesta a fost ridicat in perioada 1888 - 1891, inginerul responsabil cu lucrarile fiind un roman, Nicolae Davidescu. Podul a fost distrus in timpul Primului Razboi Mondial, mai exact in 1916, odata cu retragerea trupelor romane din fata celor germane care avansau. Podul a fost refacut dupa razboi din compensatiile de razboi impuse celor invinsi de catre Antanta.
joi, 20 iunie 2013
miercuri, 19 iunie 2013
Aleea principala din vechiul parc Cismigiu
In imagine se afla Aleea principala din Cismigiu, unul din cele mai vechi si cele mai frumoase parcuri ale Bucurestiului. Aleea principala din Cismigiu arata mult diferit in prezent fata de ceea ce vedem in imagine. Copacii au fost schimbati, aleea este acum iluminata iar acele bolti care se vad in imagine au disparut de mult.
Calea Victoriei interbelica
Calea Victoriei probabil undeva in anii '20. As remarca prezenta trasurilor cu muscali concomitent cu cea a masinilor. Imaginea este, din cate imi dau seama facuta de pe treptele actualului Muzeu National de Istorie, in partea din stanga fiind vizibil Palatul CEC. O imagine frumoasa din aglomerata capitala a Regatului Roman.
marți, 18 iunie 2013
Calea Regala din Braila veche
Braila a atins probabil perioada ei de maxima inflorire in prima parte a secolului XX, atunci cand era principalul centru de plecare al exporturilor de cereale din Campia Romana. Dupa instalarea comunismului agricultura a fost trecuta pe planul secund iar Braila a trebuit sa isi schimbe profilul. Transformarea Galatiului intr-un mare centru siderurgic nu a fost de bun augur pentru Braila care a devenit portul fluvial nr. 2 ca importanta.
Imaginea ne aduce aminte de perioada de aur a orasului, cu trasuri magazine numeroase deschise si strazile animate
luni, 17 iunie 2013
Sibiu la inceput de secol XX
O lithografie foarte frumoasa infatisand Piata Mare si Piata Mica din Sibiu. Lucrurile nu par a se fi schimbat prea mult de atunci, motiv pentru care Sibiul este una dintre cele mai atractive destinatii de vacanta pentru turistii straini. Iar astfel de lithografii cu Sibiul de altadata pot fi cu usurinta folosite si astazi pentru promovarea orasului.
Video: Iasiul de odinioara
Acesta este primul colaj de imagini publicat pe Youtube, dedicat Iasiului de odinioara, pe muzica lui Petre Alexandru. Melodia se numeste "Mi-e dor de-acasa" si cred ca se potriveste de minune cu imaginile.
Vor mai urma si alte colaje de acest fel, daca ele se dovedesc a fi vizionate.
duminică, 16 iunie 2013
Restaurantul Elite din Balcicul romanesc
Restaurantul "Elitei" din Balcic. Balcicul a devenit foarte popular in randul "elitei" romanesti in special ca urmare a dragostei aratata de Regina Maria fata de acest loc. In dreapta imaginii se pot observa 4 masini parcate. Imaginea spune multe intr-adevar despre oamenii aflati in acel loc deoarece in acea perioada nu oricine avea o masina personala.
sâmbătă, 15 iunie 2013
vineri, 14 iunie 2013
Banca Nationala din Barladul de odinioara
O frumoasa imagine din vechiul Barlad cu Banca Nationala si un soldat la intrare. In fata bancii se afla si un politist (langa poarta).
Ar fi de retinut faptul ca agentia din Barlad este una din primele 4 agentii deschise de BNR pe teritoriul Vechiului Regat, fiind un element esential in dezvoltarea institutiei in perioada de dinainte de Unire.
Romania vazuta de Regina Maria: Episodul 5 - Ciudatele Cruci Vechi
Cei care au avut ocazia de a se plimba prin partile rurale ale Romaniei nu se poate sa nu fi observat un lucru pe care nu il poti vedea decat in aceasta parte a lumii: cruci si troite pe marginea drumului din loc in loc. Misterioasele cruci de pe marginea drumului par a avea un rol important in pleiada de datini si obiceiuri mostenite din stramosi de catre taranul roman. Acest subiect a fost atins si de Regina Maria in cartea ei, "Tara Mea", din care am sa va redau cateva pasaje:
"Trebuie să vorbesc puţin de aceste ciudate cruci vechi pe care, pe toate drumurile ce le-am străbătut, le-am întâlnit, în orice parte a ţerii.
Pănă acum n'am dat bine de rostul lor, dar mi-s dragi: ele par aşa de bine în consunanţă cu caracterul întru câtva melancolic al ţerii!
În de obşte ele stau la marginea drumului, une ori în singurătate impunătoare; une ori în grupe; une ori sunt din piatră ciudat săpată; une ori sunt de lemn, crud zugrăvite de figuri de sfinţi arhaici.
Fără îndoială aceste pioase monumente au fost înnălţate ca să însemne locurile unde s'a petrecut ceva: poate moartea vre-unui erou sau numai omorul unui singuratec călător care nu era menit să. ajungă la capătul drumului său..."
Intr-adevar crucile de lemn sau troitele se ridicau in locuri de insemnatate, unde avusesera loc la un moment dat evenimente de importanta majora, pentru a-i comemora pe cei morti pe alte meleaguri sau pur si simplu pentru a aminti de ctitorul ei. Ele erau asezate cu preponderenta la rascruci de drumuri, loc de intalnire nu
numai a oamenilor ci si a duhurilor. De asemenea fantanile erau locuri unde astfel de cruci se ridicau pentru ca sufletele mortilor sa gaseasca drumul cel bun. Aici ar trebui amintit ca in mitologia noastra exista o legatura intre sufletele mortilor si izvoare sau fantani, considerandu-se ca sufletele urmeaza apele izvoarelor sau uneori chiar sufletul mortului se opreste la fantana pentru a bea apa. De aceea taranul roman isi face cruce inainte sa bea apa din izvor si ridica o cruce in acel loc de adapat al sufletelor.
"De cele mai multe ori stau lângă puţuri, purtând numele acelora cari, gândindu-se la drumeţii setoşi, au ridicat aceste mijloace de adăpat în locuri depărtate.
Ciudate la făptură, ele atrag ochiul de departe; ţeranul îşi descopere fruntea înnaintea lor, şoptind o rugăciune pentru morţi.
La răscruci, am dat une ori peste dânsele strânse câte zece supt un coperiş; când se află în aşa de mare număr, sunt cioplite din lemn. Formele şi mărimea lor sunt felurite: unele, sunt grozav de înnalte şi de zdravene, acoperite original cu şindilă; adesea desemnul lor e încurcat, şi mai multe cruci, ieşind una din alta, fac a alcătuire curioasă, zugrăvită peste tot cu colorile cele mai tari, pe carele soarele şi ploaia răpede le îndulcesc spre o plăcută armonie. Ocrotite de tovarăşele lor mai mari, multe cruciuliţe se grămădesc alături: cruci rotunde şi cruci pătrate, cruci care sunt supţirele şi drepte, cruci care par a se pleca smerit spre pământ...". Crucile de lemn erau de regula ridicate de tarani, in timp ce crucile de piatra erau ridicate de familii instarite de boieri sau negustori, ele implicand si o cheltuiala materiala mai mare.
"Pe drumuri singuratece aceste dovezi rustice de credinţă au un farmec ciudat. Te miri ce dorinţi s'au ridicat când ele au fost puse acolo de mâni evlavioase şi de inimi care credeau...
Dar, mai presus de toate, crucile de piatră săpată mă ispitesc. Le-am descoperit în tot felul de locuri: unele sunt de o rară frumuseţă, acoperite cu inscripţii care şerpuiesc în minunate desemnuri.
Am dat de ele pe câmpii pustii, pe margeni de drumuri prăfoase, la capătul pădurilor întunecate, pe singuratece cline de munte. Le-am aflat pe ape pierdute lângă Mare, unde porumbeii valurilor se rotiau în jurul lor, desmierdându-le uşor cu vârful aripilor. "
Pierdute pe drumuri de tara laturalnice, stinghere intr-un peisaj in schimbare aceste cruci reprezinta in mod cert un element definitoriu al peisajului nostru. Calatorii straini care le intalnesc raman de multe ori mirati si in acelasi timp atrasi de aceste misterioase monumente. "Multe leghi de cale am călărit ca să am alt punct de vedere asupra acestor simbole misterioase, pentru că ele-mi umplu sufletul totdeauna cu o puternică dorinţă de linişte; ele sunt aşa de solemn impresionante, aşa de tăcute, aşa de liniştite...
Una mai ales mi-a fost scumpă inimii. Stătea singură singurică într'o singurătate demnă, pe un câmp gol, privind ameninţător la un smoc de scai cari-şi suciau tulpinele spinoase în umbra braţelor ei.
Nu-i ştiam povestea, nici de ce păzia la un loc aşa de singuratec; pare că fusese acolo de la însuşi faptul vremii... Obosită de zădarnica veghere, se apleca uşor într'o parte, şi în amurg umbra-i sămăna straniu cu umbra unui om."
Daca ti-a placut aceasta postare poti citi si celelalte episoade aici:
joi, 13 iunie 2013
Turnul cu ceas din Vechiul Giurgiu
Strada Alexandru Lahovary din Giurgiu. In fundal se poate vedea Turnul cu Ceas, monument istoric datand din secolul XVIII. Turnul a fost construit in perioada in care orasul se afla sub administrate otomana, acestia controland Dunarea pe ambele maluri, cu scopul de a supraveghea imprejurimile. Acest lucru era posibil prin faptul ca Turnul masura 22 de metrii inaltime, depasind orice alta cladire din jur.
Este demn de mentionat ca acest Turn apare inclusiv pe stema judetului Giurgiu.
Prefectura judetului Roman
Cladirea prefecturii din Roman la inceputul secolului XX. As remarca de asemenea si femeile imbracate in costum popular de pe trotuar.
In ceea ce priveste prefectura, cei mai tineri s-ar putea simti dezorientati. Ce cauta prefectura in Roman? E simplu, orasul Roman a fost, la un moment dat, resedinta de judet a judetului Roman.
Acesta numara 151.918 locuitori la recensamantul din 1930, respectiv un numar estimat de 170.005 locuitori in 1937 si avea o suprafata de1.880 kilometrii patrati.
Judetul era unul relativ mic raportat la celelalte unitati administrativ teritoriale, fiind pe locul 49 din totalul de 71 de judete interbelice, numarand doar doua (apoi trei) plasi (o unitate administrativa ce nu mai exista in prezent, care reunea mai multe comune si orase).
Judetul era strabatut pe linia Nord-Sud de o cale ferata care unea Bucurestiul si sudul Regatului de Nord (Cernauti), beneficiind de servicii postale (3 oficii PTT: Roman, Bacesti si Damienesti, un oficiu balnear la Strunga si o gara cu serviciu postal la Halaucesti), dar si oficii telefonice la Roman, I. Gh. Duca, Bacesti, Damienesti, Galbeni si Mircesti.
Judetul era strabatut pe linia Nord-Sud de o cale ferata care unea Bucurestiul si sudul Regatului de Nord (Cernauti), beneficiind de servicii postale (3 oficii PTT: Roman, Bacesti si Damienesti, un oficiu balnear la Strunga si o gara cu serviciu postal la Halaucesti), dar si oficii telefonice la Roman, I. Gh. Duca, Bacesti, Damienesti, Galbeni si Mircesti.
Pentru amatorii de istorie, cred ca ar trebui precizat ca exista, pe langa alte banci si Banca Romanului.
Judetul a disparut insa odata cu reforma administrativa initiata de guvenul comunist in 1948 (sper sa nu ma insel), aparand astfel judetul Neamt.
Magazine din Focsaniul vechi
Bazarul de mobile "La Centrala" al domnului Samuil Marcu, alaturi de magazinul George J. Popescu & Co. si un magazin de moda. Frumoasa imagine este din Focsani si infatiseaza o strada pe care nu am putut sa o identific. Se pot observa garderobe ingrijite ale doamnelor de pe strada, un domn foarte fotogenic cu palarie, dar si trei copii in partea dreapta.
miercuri, 12 iunie 2013
O moara din vechiul Botosani
Etichete:
Moara,
Vederi Botosani
Locaţia:
Botoșani, Romania
marți, 11 iunie 2013
Hala din Ramnicu Valcea de odinioara
De data aceasta vreau sa va prezint cateva lucruri interesante despre un monument al orasului Ramnicului Valcea adeseori trecut cu vederea: Hala din Ramnicu Valcea, asa cum arata ea inainte de Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Fotografia de mai sus este probabil realizata inainte de deschiderea halei pentru ca la intrare se vad cozi de oameni. Ma incanta in primul imaginea copilului din partea dreapta care tine in mana un cos sau un fuior de usturoi. As remarca de asemenea si precupetul care sta boiereste langa marfa intinsa pe jos, pozand parca pentru fotograf.
In ceea ce priveste istoria Halei, trebuie spus ca a sa constructie a inceput in data de 28 mai 1902, finalizarea fiind consemnata la 17 iulie 1904. Evidentele vremii consemneaza cheltuieli totale in suma de 104.428, persoana insarcinata cu ridicarea ei fiind inginerul N. Cuturida. Banii pentru ridicarea Halei proveneau dintr-un imprumut ce totaliza 500.000 lei, luat de municipalitate in 1898 (aprobat prin Dosarul nr. 6/1898, Decretul Corpurilor Legiuitoare) pentru a realiza mai multe lucrari de interes public. Imprumutul trebuia returnat in 25 catre Casa de Economii si Consemnatiuni si a ajutat la finantarea lucrarilor de alimentare cu apa a orasului, canalizarea "Iazul Morilor", construirea Halei si "facerea platformei pentru balci si alte lucrari".
Si totusi abia un an mai tarziu, mai exact pe data de 1 mai 1905 Hala a fost data in folosinta, receptia fiind facuta din cate se pare de inginerul sef Aureliu Beres, inginer Constantinescu Tancred si inginerul Cuturida.
Spatiile laterale halei (marchize) au fost preluate in totalitate de Constantin Ionescu cunoscut si ca "Precupetu de fructe".
In ceea ce priveste magazinele de langa Hala (unul dintre ele se vede in imaginea de mai sus), acestea au inceput sa fie ridicate in 1908, pe terenul lui Temelie si pe Iazul Morilor. Cinci pravalii au fost ridicate de catre "antreprenorul" Anton Copeti, inconjurand hala. In ele se vindeau de regula fructe, carne de toate soiurile si peste.
As vrea sa remarc de asemenea pitorescul imaginii nr. 2 care prezinta numerosi tarani vanzandu-si oalele, maturi si alte obiecte necesare orasenilor din micuta urbe.
In prezent Hala a fost restaurata si, chiar dupa mai bine de 100 de ani, inca serveste scopului pentru care a fost initial create: vanzarea de produse de carne si lactate.
luni, 10 iunie 2013
Sfaturi pentru alegerea jumatatii la inceputul secolului trecut
Vino sa-ti ghicesc,
Cartile vorbesc
Si nu ne mintesc,
Giacardea.
Gasirea unei partide bune de casatorie s-a dovedit dintotdeauna a fi un lucru dificil. Si totusi unii oameni credeau ca anumite caracteristici fizice pot arata in ce masura o femeie este sau nu buna de sotie.
Iata mai jos un mic ajutor pentru barbatii de la inceputul secolului XX din Vechiul Regat al Romaniei.
Femeia buna de luat de nevasta trebuia neaparat sa aiba degetele
patrate, acestea indicand calitati precum: ordine, cugetare si
economie.
In schimb, femeia pe
care un barbat nu ar trebui sa o ia de sotie are degetele ascutite (si
din cate se pare poarta deja un inel pe deget, semn al emanciparii si cochetariei). Degetele
ascutite arata o serie de trasaturi care nu sunt potrivite pentru o
sotie vrednica, ni se zice: usurinta, dezordine, spirit romantios (cine vrea un spirit romantios cand vine vorba de spalat vase, haine sau crescut copii) si impulsivitate.
Pretioase indicatii as zice si necesare chiar si in ziua de azi.
Li se dau insa sfaturi si femeilor despre cum sa aleaga barbatul potrivit pentru ele, folosindu-se de urmatoarele trasaturi:
Se pare ca un barbat ambitios ar trebui sa aiba palma in felul de mai sus. Din pacate nu stiu sa ghicesc in palma, nici nu am idee ce presupune fiecare linie, dar google va poate raspunde la astfel de intrebari.
Se pare ca un barbat ambitios ar trebui sa aiba palma in felul de mai sus. Din pacate nu stiu sa ghicesc in palma, nici nu am idee ce presupune fiecare linie, dar google va poate raspunde la astfel de intrebari.
Si daca domnisoarelor nu le plac ambitiosii, pot merge pe mana unui om de afaceri:
Sunt curios cate persoane au tinut cont de aceste sfaturi cand si-au ales jumatatea si daca oamenii inca mai cred in astfel de lucruri.
duminică, 9 iunie 2013
Monumentul Vanatorilor din Ploiestiul vechi
Monumentul Vanatorilor din Ploiesti, ridicat in cinstea soldatilor din Batalionul 2 Vanatori din Ploiesti cazuti in timpul Razboiului de Independenta. Monumentul a fost ridicat dupa planurile sculptorului George Vasilescu. Monumentul a suferit modificari pe parcurs insa, fiind considerabil modificat planul initial.
Despre toate acestea insa, intr-un post viitor. Daca nu aveti rabdare, puteti citi mai multe informatii aici.
sâmbătă, 8 iunie 2013
Despre spalarea aurului in vechime
Spalarea aurului este o activitate ce inca atrage numerosi amatori, in principal datorita faptului ca necesita o investitie initiala mica si pentru ca aurul are o fascinatie aparte pentru oameni.
Principiul de baza din spatele tehnici este unul simplu, asa cum va veti convinge in continuare:
Undeva, in zona montana de regula exista un filon bogat in minereu de aur. Acest filon este spalat de apele unuia sau a mai multor rauri care il traverseaza. Eroziunea apei face ca bucati de minereu sa fie rupte din munte si duse in aval la zeci sau chiar sute de km. Cei care practica spalarea aurului se bazeaza pe acest lucru si cauta in aluviunile aduse de raurile de munte pepite de aur.
Uneltele folosite de cautatori sunt saitrocul si hurca.
Saitrocul- Se lua praful de minereu si se
punea in saitroc, era turnata apa iar apoi incepea procedeul de spalare a
aurului.
Hurca in schimb avea forma unei lazi in care
se punea minereul. Partea de jos a hurcii era similara unui ciur pe unde cadea
praful de aur iar minereul ramas se zdrobea si se baga din nou prin hurca.
Spalarea aluviunilor se facea insa pe
starloste acesta fiind un plan inclinat construit din lemn.
Pe starloste se punea o patura de lana
deasupra careia care se asezau aluviunile stranse de pe malul raurilor cu sapa
si trocutul. Dupa ce aluviunile se intindeau pe patura se punea apa cu o
galeata iar praful de aur ramanea in patura care se spala intr-o galeata, dupa
care se lucra cu saitrocul.
Cateva imagini foarte interesante cu oameni practicand aceasta meserie le puteti gasi aici: http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/turda/ in partea de jos a paginii unde se afla o galerie de imagini.
Samuel Koleseri, povesteste in cartea sa "Auraria Romano Dacica" cum exploatau locuitorii din zona Muntilor Apuseni:
„Aurul «liber» se culege si astazi in stare
naturala in Dacia prin spalare. Caci malul, nisipul sau pamantul nisipos scoate
la iveala…marcasita incarcata cu aur. Pe langa rauri, acolo unde s-a recunoscut
ca este aur, se ridica un scaun de spalat aur, adica o tablie prelunga, cu un
capat mai ridicat si cu celalalt lasat in jos sau povarnit pe la jumatate.
La
noi este mai scurta si mai lata, dar in Tara Romaneasca este de doua ori mai
lunga, impartita in latime in taieturi de-a curmezisul, cu laturile dintate de
amandoua partile. Acestea se acopera cu un tol mitos sau de canepa, peste care
se toarna din cosuri sau din cupe cu maner nisipul aurifer odata cu apa.
Munca
se poarta in continuare pana ce sunt luate partile mai grosolane si mai
pietroase, iar partea mai subtire, impreuna cu metalul e retinuta de tol si il
acopera. In sfarsit, acest tol este strans si bagat in apa. Dupa dese spalari si
afundari, este curatat de nisip si acesta e spalat cu ajutorul albiei de spalat
numite Scheidtrag sau Sichertrag (este vorba de saitroc, a se vedea mai
sus).
Spalarea aurului in Abrud |
In afara raurilor se pun niste tablii ce se intalnesc
crucis (decussatis) la marginea de jos. Peste acestea se intinde cu grebla
(rostratur) nisipul, pamantul si malul aurifer si, turnandu-se apa la celalalt
capat, se spala, apa scurgandu-se dupa cum hotaraste lucratorul – impreuna cu malul,
prin deschizatura de jos ce se intalneste la mijlocul extremitatii si ramane
partea care este mai grea ca celelalte.
In unele locuri se sapa canale si, dupa cum
portiunile de pamant incarcate cu aur sunt cand mai late, cand mai inguste
si mai adanci, din ele sunt luate cu o grebla de metal mai intai pietrele si pamantul
mai consistent si la capatul canalului se trimite apa oprita de un mic canal
(retina culo) ramanand nisipul metalic care e curatat de mal prin curgerea apei
in canal”
Cartea poate fi gasita gratuit pe site-ul google books sau cu un click aici. Cartea este in limba latina, dar puteti folosi google translate (da, traduce si din latina).
Voi mai reveni asupra acestui subiect intrucat observ ca starneste interes.
Mai multe articole despre spalarea aurului gasiti daca dati click pe imaginea de mai jos:
Spalarea aurului
Coada pe Calea Victoriei la librarie?
O imagine foarte frumoasa de pe Calea Victoriei din 23 Martie 1900. Se pot vedea cateva firme ale unor magazine de pe Calea Victoriei: Libraria Universala Leon Alcalay, dar si un magazin de haine de moda numit Mode E. Vogt.
In fundal se poate distinge un tramvai care traverseaza perpendicular Calea Victoriei.
Ca sa fiu sincer sunt oarecum intrigat de motivul pentru care cele 4 persoane stau la coada in partea din stanga a imaginii. Acolo din cate imi dau seama e o librarie, deci coada la o librarie? Asta da lucru inedit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)