Google+ Google+

miercuri, 31 decembrie 2014

Adio 2014, bine ai venit 2015!

Tic Tac, Tic Tac, ceasul a batut, dopurile au sarit si sampania a curs! Acum ca am lasat 2014 la o parte e timpul sa ne dorim si sa reusim mai multe in 2015!

La multi ani cititorilor blogului!
Fete astepand finalul de an!

Fotografie de familie

Perioada sarbatorilor de iarna este una dedicata familiei si prietenilor. Iata o imagine a unei familii fericite datand, cel mai probabil, de la finele anilor 30, inceputul anilor 40. Familia se numeste Mihaescu, tatal Vasile, fiica Mina si mama Voinuta.

Familia Mihaescu anii 40

Fotografia a fost realizata la Studioul Fotografic "Florida" din Bucuresti, situat pe Calea Mosilor la nr.327.

Studioul Fotografic "Florida" din Bucuresti, situat pe Calea Mosilor la nr.327

O scurta istorie a cailor ferate in Bucovina

Gara a fost intotdeauna unul dintre cele mai importante puncte ale unui oras. Primul lucru pe care calatorul il vedea la intrarea in oras era gara. Ultimul lucru pe care il vedea era, bineinteles, tot gara. Tocmai de aceea aceste cladiri trebuiau sa fie impunatoare.

Nu e deci de mirare asadar ca odata cu extinderea retelei de cale ferata din Imperiul Austro-Ungar, aceasta sa ajunga si in orasul Cernauti, capitala a provinciei imperiale Bucovina. Astfel, acesta a fost legat printr-o linie de cale ferata de orasul Lemberg (actual Lvov) la 1 septembrie 1866, oferind posibilitatea calatorilor de a ajunge cu trenul de la Cernauti pana in capitala Imperiului. Linia de cale ferata a fost construita de catre compania feroviara Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. Odata cu inaugurarea liniei de cale ferata a fost inaugurata si cladirea garii din oras, construita in stil baroc, intr-un stil similar majoritatii cladirilor de acest fel din Imperiu la acea vreme. Totusi, vechea cladire a garii nu a supravietuit pana in prezent, ea fiind inlocuita de o noua cladire in anul 1909. In imaginile de mai jos se poate vedea cea de-a doua cladire a garii.

Gara din Cernauti cu un tramvai in fata
In imaginea de mai sus putem vedea gara si strada din fata acesteia. Prin fata garii se poate vedea o linie de tramvai, element care lipseste din pozele de mai jos.

Gara din Cernauti si oameni in costum popular
In imaginea de mai sus, pe langa trasuri, se mai pot vedea si trecatori imbracati in costume populare. 

Gara din Cernauti
In imaginea de mai jos puteti vedea gara intrarea principala a garii, avand cateva carute oprite in fata intrarii.

Defilare militara in fata garii din Cernauti
In imaginea de mai jos, prin fata garii se poate vedea trecerea unor militari. Avand in vedere ca respectiva imagine provine dintr-o carte postala romaneasca, se poate deduce faptul ca acei militari sunt romani.


Fotografia de mai jos este de provenienta austriaca, datand probabil de la inceputul secolului. De remarcat frumoasele trasuri din fata garii, trasuri care nu apar atat de clar evidentiate in celelalte imagini.
Depoul garii din Cernauti
O imagine rara a depoului garii din Cernauti. Se pot observa locomotive (stanga imaginii si centru), dar si vagoane de calatori, precum si un domn care pare a avea uniforma de angajat feroviar.


Fiind cel mai important oras al provinciei Bucovina, traficul feroviar prin gara Cernautiului a crescut, ceea ce a dus in final la deschiderea unei a doua gari a orasului. A doua gara era considerabil mai mica decat gara centrala si se afla la marginea orasului, intr-o suburbie numita numita Volksgarten (Parcul poporului). Aceasta a doua gara (imaginea de mai jos) era si capatul de linie al tramvaiului nr. 1. Din pacate cladirea garii a fost sever avariata in timpul bombardamentelor din timpul Primului Razboi Mondial. Imaginea de mai jos dateaza probabil din 1904, dupa cum ne indica notatia 27.8.04

Gara Volksgarten din Cernauti

Revenind la povestea liniei de cale ferata, trebuie spus ca aceeasi asociere a primit pe 15 mai 1867 concesiunea pentru realizarea unei linii de cale ferata de la Cernauti pana la Itcani, o suburbie a orasului Suceava (parte a Imperiului Austro-Ungar in acea vreme), lucrarile urmand a fi finalizate nu mai tarziu de 1869. Si, intr-adevar, linia a fost finalizata inainte de sfarsitul lui 1869, in data de 28 octombrie, avand o lungime totala de 89 km. Noua linie facea legatura intre Bucovina, o provincie de granita si centrul imperiului. Mai mult, in data de 15 decembrie 1869 a fost inaugurata linia Suceava - Roman. In acest fel Imperiul Austro-Ungar putea spori relatiile comerciale cu Regatul Roman, liniile de cale ferata fiind principala modalitate de transport a marfurilor pe uscat. In acelasi timp linia oferea o excelenta oportunitate pentru comunitatile romane de o parte si de alta a granitei de a spori contactele culturale. Din acest rationament a fost inaugurata Gara Itcani, (astazi Suceava Nord) aflata chiar la granita dintre Imperiul Austro-Ungaria si Regatul Roman.

Gara imperiala din Itcani
In imaginea de mai sus se afla Gara Itcani. Ceea ce face imaginea inedita  sunt soldatii in uniforme din partea dreapta jos a imaginii.

Fiind la frontiera dintre Imperiu si Regatul Roman, in Itcani functiona un pichet de graniceri, precum si un punct vamal.
Gara din Itcani, poate parea disproportionat de mare in prezent, raportat la dimensiunea localitatii, insa aceasta gara trebuia sa impresioneze si sa arate forta si puterea economica a Imperiului Austro-Ungar. Stilul cladirii este unul neo-gotic, avand un plan dreptunghiular, ogive si arce frante.

 Langa gara a fost ridicat si un depou de locomotive, unul din cele mai mari din zona Bucovinei. Importanta garii poate fi inteleasa si prin prisma constructiei de locuinte pentru personalul feroviar care lucra in zona.
Gara Itcani de altadataCa fapt inedit, jumatate din gara Itcani a fost inchiriata intre 1881 si 1902 de catre guvernul roman, fiind folosita ca gara si vama romaneasca de frontiera. Gara si-a pierdut din importanta dupa trecerea Bucovinei sub administrare romaneasca, dat fiind ca nu se mai impunea prezenta unui nod feroviar in zona. Pichetul de graniceri a fost de asemenea desfiintat.
Gara Itcani a fost redenumita Gara "Aron Pumnul" incepand cu 1939, pana in 1944, cand a revenit la vechea denumire.

Mai sus putem vedea o imagine rara cu depoul garii, alaturi de o locomotiva si vagoane de calatori.


Proiectul caii ferate Cernauti - Suceava ocolea insa orasele Siret si Radauti, istoricul Ion Nistor sustinand ca acest fapt este datorat dorintei constructorului de a evita cheltuielile cauzata de ridicarea a inca doua poduri peste raul Suceava, necesare pentru a lega si aceste orase.


Acesta a fost unul dintre motivele pentru care societatea ce administra concesiunea nu a inregistrat profit in perioada in care a administrat linia de cale ferata. Prin urmare, intre 1872 si 1875 guvernul imperial a pus sub sechestru traseul, urmand ca intre 1889 si 1894 sa fie nationalizata. Aceasta a fost o practica des intalnita in perioada aceea, statul roman fiind fortat sa faca acelasi lucru cu multe dintre liniile date in concesiune. Nationalizarea presupunea insa plata contravalorii valorii neamortizate a investitiei realizate de concesionar.
Dupa unirea Bucovinei cu Vechiul Regat, calea ferata a trecut in proprietatea statului roman, iar dupa pierderea nordului Bucovinei, in proprietatea URSS-ului.

Pe cat de importanta a fost aceasta zona in perioada imperiala, pe atat de mult pare ignorata astazi de catre autoritatile din Romania. Gara Itcani a fost lasata in paragina, desi ea se afla teoretic in stadiul de reabilitate. Poate, la un moment dat, cineva isi va da seama cat de mult conteaza pentru dezvoltarea economica a unei regiuni prezenta unei infrastructuri feroviare de calitate.

Resurse:
Sursa informatiilor legate de linia de cale ferata este wikipedia
Despre Gara Itcani puteti citi tot pe wikipedia
Informatii despre gara Volksgarten gasiti pe siteul lvivcenter

luni, 29 decembrie 2014

Gara din Caracalul de odinioara

Gara din Caracalul de odinioara


Caracalul este cunoscut in Romania pentru celebrele sale "minuni" (de exemplu: Cimitirul de pe strada Invierii, kilometrul de 800m, macaraua ramasa blocata intre blocuri etc.). Cu toate acestea, trebuie precizat ca orasul a fost printre primele din Vechiul Regat care a beneficiat de o minune reala de data aceasta, aceea a cailor ferate. Tronsonul de cale ferata a inceput sa fie construit in 1886 iar gara si linia ferata au fost date in folosinta pe data de 1 aprilie 1887. Orasul numara in acea perioada 11.600 de suflete.
Si pentru ca am amintit de "minuni", una dintre ele se regaseste in gara orasului, un ceas marca Paul Garnier, care are inscriptionata cifra 4 roman in felul urmator: "IIII" si nu in stilul clasic "IV".
Cu toate acestea, ar trebui precizat ca aceasta minune s-a nascut din ignoranta voita sau nu a oamenilor. Toate ceasurile Paul Garnier au cifra 4 scrisa sub forma de "IIII", asa cum poate dovedi o simpla cautare pe google.


Gara din Caracalul de odinioara

De remarcat  de asemenea, in imaginea de mai sus, prezenta unui automotor in gara orasului. Imaginea este. cel mai probabil, realizata in perioada interbelica.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Frumusete de weekend: Eva Bartok

Frumusete de weekend: Eva Bartok

E frig afara si mi s-a facut dor de mare.
Sursa: Nudvechi

Un rege in gara din Campulung Muscel

Gara din Campulung Muscel face parte din categoria garilor de provincie care nu vad foarte mult trafic sau agitatie, dupa cum se poate observa si in imaginea de mai jos:
Gara din vechiul Campulung Muscel

Si totusi aceasta gara ne ofera si o imagine destul rara infatisandu-l pe Regele Carol I in timpul vizitei sale in orasul Campulung Muscel, ce a avut loc in 1891:

Regele Carol I in vizita in Campulung Muscel


In centrul imaginii poate fi vazut Regele Carol I, langa el Principele mostenitor Ferdinand, iar in dreapta sa Regina Elisabeta. Familia regala sosise cu trenul, ei fiind intampinati atat de oficialitati cat si de musceleni curiosi sa isi vada regele. Aceasta era a 3-a vizita a regelui in Campulung Muscel, dupa cea din 1868 si din 1875. 

joi, 18 decembrie 2014

Masini in vechiul Calimanesti

Masini in vechiul Calimanesti
O frumoasa imagine, nedatata infatisand o strada din vechiul Calimanesti si cateva masini parcate pe marginea drumului. Sunt surprinsa de numarul mare de masini (cred ca pot numara 4-5) pe o portiune atat de mica, tinand cont de perioada.

Recunoaste cineva modelul masinilor?

duminică, 14 decembrie 2014

Frumusete de weekend: Anne Francis

Frumusete de weekend: Anne Francis
O tanara frumoasa pe o piele de urs: Anne Francis.
Sursa: Nudvechi

Un cadou pentru cititori

Pentru ca vine Craciunul si uneori cei dragi nu sunt aproape de noi, e bine sa le trimitem un gand cald pentru ca si ei sa ne simta mai aproape. Nu stiu de voi, dar mie imi e greu sa gasesc carti postale pe gustul meu de sarbatori. Majoritatea sunt facute pentru a fi ieftine si nu pentru a transmite vreun sentiment.

Asa ca, am renuntat la ideea de a mai cumpara carti postale si mi-am facut eu cateva.

Puteti sa vedeti mai jos 3 imagini din totalul de 9 carti postale:



Bradut la geam

Mosul cu cadouri

Copii cu cadouri

Le gasiti pe toate la adresa de mai jos (GRATUIT):

https://drive.google.com/folderview?id=0Bwtt-UE-j__0amRjM3R2Y3p3cE0&usp=sharing 

Accesand linkul de mai sus veti gasi 4 fisiere de tip word. Pentru a le descarca trebuie sa dati mai intai click pe ele si apoi sa apasati butonul de descarcare (incercuit cu rosu), ca in imaginea de mai jos:


Apoi va puteti salva documentul pe calculatorul dumneavoastra.

Pozele sunt puse in word la dimensiunea standard a unei carti postale si pot fi trimise prin posta.

ATENTIE! Daca doriti sa folositi imaginile ca si carti postale, mergeti la un print shop si printati-le pe o hartie mai groasa. Pentru a scuti bani, am pus cate 2-3 carti pe o singura pagina astfel incat sa nu platiti pentru fiecare carte postala separat.

vineri, 12 decembrie 2014

Frumusete de weekend: Anita Page

Anita Page spune noapte buna
Anita Page, una dintre frumusetile primei jumatati a sec. XX.
Sursa: Nudvechi

Regina Maria si indienii

Vestul Salbatic a fost sursa de inspiratie pentru nenumarate carte de aventuri. Insa putini romani stiu ca una dintre cele mai de seama personalitati ale istoriei noastre a calatorit prin Vestul salbatic. Este vorba bineinteles despre Regina Maria, pe care indienii au numit-o Winyan Kipanpi Win, in traducere Femeia pe care o Chemi.

Regina Maria si capetenia indienilor


Regina Maria a vizitat Statele Unite ale Americii in anul 1926, intalnindu-l inclusiv pe presedintele Statelor Unite din acea perioada.

Regina Maria si capetenia indienilorPe 1 noiembrie 1926 turul Americii a adus-o pe regina in Dakota de Nord unde a fost primita de capetenii ale indienilor in localitatea numita Mandan. Indienii faceau parte din neamul Teton Sioux si coborasera din rezervatie pentru a o intalni pe regina. Erau imbracati in vesminte de sarbatoare, costumele lor fiind bogat ornate cu pene si pictura de razboi pe fata. Regina ii descrie drept "un grup pitoresc de razboinici fiorosi, exact ca imaginea din literatura dragii noastre copilarii".

Indienii au dansat in jurul reginei, regina notand ca dansul lor se aseamana cu Calusarii de pe meleagurile noastre.
Dupa dans, cel mai in varsta dintre sefii indieni a tinut un discurs in fata reginei, tradus de catre unul din ofiterii armatei americane care asista la ceremonie( Maiorul A.B. Welch):

Regina Maria si primind coroana de pene a indienilor
[...] esti carmuitoarea unei unei Natiuni si o Femeie Razboinic. Am trimis peste ocean multi dintre tinerii mei ca sa lupte cu dusmanul. Oamenii tai au fost prieteni cu oamenii mei si au luptat in aceleasi batalii. Mi se spune ca ai fost activa in acel razboi si atunci ai facut sacrificii. Mi se spune ca multi dintre tinerii tai au fost ingropati departe de tara. Noi am discutat aceste lucruri, noi vrem sa te onoram. 

O femeie nu poarta coroana de pene de vultur decat daca a savarsit fapte extraordinare de eroism. Contributia pe care ai avut-o in acel mare razboi ne-a facut pe noi, care suntem din preerii, sa te indragim. Simtim ca avem in tine un camarad pe calea razboiului.
De aceea iti oferim acest inalt semn de bravura si iti dau numele "Winyan Kipanpi Win"(Femeia pe care o Chemi)".


Regina Maria cu coroana de pene a indienilor
Acest nume se pare ca apartinea sotiei capeteniei Sioux Hunkpapa, numele fiindu-i dat regine, dat fiind ca poporul ei avea nevoie de ea.

Dupa ce si-a incheiat discursul, batranul indian (Red Soma Tomabarok) si-a scos coroana de pene si a asezat-o pe capul Reginei Maria, numind-o "Femeie Razboinic" o distinctie rar acordata femeilor.

Regina Maria cu coroana de pene a indienilor
Apoi a urmat o ceremonie de infratire, desfasurata in cortul capeteniei indienilor. Razboinicii indieni se taiau in palma si isi amestecau apoi sangele, pentru a deveni frati de sange. Regina insa nu a facut acest lucru, fiind preferat un ac, cu care atat ea cat si capetenia indienilor s-au intepat, iar apoi  sangele lor a fost amestecat de ofiterul american ce servea drept intermediar.


Regina a oferit indienilor broderii romanesti, in timp ce indienii ai oferit la randul lor daruri traditionale ale triburilor lor.

Din fericire exista inregistrari pastrate din timpul acestei intalniri, cu care va las sa va delectati:



Nici un sef de stat sau reprezentant al Romaniei nu a mai reusit sa faca in plan diplomatic si din punct de vedere al imaginii Romaniei, ceva similar cu ceea ce a reusit Regina Maria prin vizita ei in Statele Unite ale Americii.

marți, 2 decembrie 2014

Bucurestiul cu haine de iarna

1 decembrie de anul acesta a adus pe langa obisnuita parada si o zapada cum de mult timp nu am mai vazut in perioada asta a anului. Asa ca, de 1 decembrie, orasul si-a pus straie de iarna.

Centrul vechi, acoperit de zapada arata exact ca acum aproape un secol cand copiii asteptau cu aceeasi nerabdare zapada cum o fac si acum.

1. Soseaua Kiseleff, vazuta de la inaltime, intr-o zi in care Bucurestiul era in intregime acoperit de zapezi. Lipsesc din panorama de mai jos cladirile Turn dinspre Calea Victoriei. Iar in partea de jos a imaginii se poate vedea de ce Bucurestiul era un oras la cumpana veacurilor: o sanie trasa de cai depasita de un automobil pe soseaua Kiseleff.

Panorama sos. Kiseleff iarna


2. Si daca tot vorbim de sanii trase de cai, iata cum se deplasau bucurestenii cand ningea la inceput de secol. Bineinteles, agatata de sania cailor era si a o saniuta cu doi copii. Au disparut plimbarile cu sania, au ramas in schimb taxiurile care ne stropesc din cap pana in picioare atunci cand trec pe strada.

Sanie trasa de cai in Kiseleff

3. Viscolul nu e ceva neobisnuit in Bucuresti. Ba dimpotriva, cei care ies iarna in palton au sansa de a arata precum domnul din imaginea de mai jos. In cazul in care va intrebati, strada este Calea Victoriei , in apropiere de Casa Capsa (in fundal).

Viscol pe Calea Victoriei la Capsa

4. Coborand pe Calea Victoriei in jos, ajungem la Cercul Militar, la randul sau acoperit de zapada, cu siluete de adulti si copii trecand peste trotuarele inzapezite. Ca si in prezent, traficul pe Calea Victoriei se desfasura anevoios.

Cercul militar sub zapada

5. Si pentru ca am tot vorbit de zapada si de copii, sa ne incheiem scurtul periplu cu o imagine din cartierul Floareasca, inainte de asfalt si canalizare, cand inca mai erau damburi in oras de pe care sa te dai la vale cu sania.

Bine ai venit iarna, ne-am imbracat cu straie noi pentru tine!

Copii cu sania in cartierul Floreasca

luni, 1 decembrie 2014

Economia Romaniei dupa Marea Unire

Cateva lucruri interesanta despre cum arata Romani in anii imediat dupa Marea Unire din punct de vedere economic. Am scris despre aceste lucruri aici:

Pe scurt: dupa Marea Unire existau discrepante majore intre diferitele provincii istorice, Transilvania fiind spre exemplu cea mai bogata dintre regiuni, in timp ce Basarabia se lupta cu saracia. Improprietarirea taranilor s-a dovedit a avea un efect negativ asupra economiei romanesti pe termen scurt afectand puternic agricultura.

Totusi e placut sa gasesti si materiale video de calitate. Imaginile provin din cate observ dintr-o emisiune difuzata de catre postul TV Digi 24.


Google+