Am gasit in revista "Economia Nationala", nr. 25 din 29 iunie 1887 cuvantarea tinuta de P.S. Aurelian, ministrul lucrarilor publice cu ocazia inaugurarii caii ferate Ramnicu Valcea - Dragasani:
"Domnilor,
Suntem intruniti pentru spre a sarbatori inaugurarea unei linii de drum de fer, care, pornind din poalele Carpatilor, strebatend una din regiunile cele mai frumose si avute ale Romaniei, podgorie si campie, va pune in comunicatie muntele cu Dunarea. Serbare pacinica intre tote; de o potriva
interesanta pentru toti cetatenii de ori-ce nuanta ca partid politic, inaugurarea de asta-di ne da prilegiul de a ne intretine cate-va minute asupra marilor cestiuni ale muncei, isvor nesecabil al properitatii nationale."
Ca orice alt discurs de politician si acesta merge foarte mult in directia banalitatilor, a truismelor si a cuvintelor mari, dar a formelor mici. Am sa sar peste anumite parti ale discursului, pe care le consider total lipsite de interes (sa nu uitam ca politicianul roman din 1887 avea aceleasi naravuri precum cel din 2013).
Revenind insa la partea din discurs care se refera la caile ferate merita amintite pasajele urmatoare:
"In acesta pacinica revolutiune datorita intre altele si inmultirei cailor ferate, ce s'a intamplat in Romania? In ce proportiune natiunea romana s'a impartasit de inventiunea drumurilor de fer?
Imprejurarile grele politice si sociale, interne si externe nu au permis poporului roman ca alaturi cu altele sa beneficieze de minunatele descoperiri ale sciintei si industriei de cat cu mult mai tardiu ca alte neamuri. Atunci, and Europa occidentale si cea centrala era deja brasdata de cai ferate, romanii, lasand la al doilea rand interesele economice, isi concentrasera tote puterile spre a resolva cele doua mari cestiuni cari preocupau pe toti patriotii, si anume: independinta terei, - emanciparea poitica si economica a poporului roman."
Observatia domnului ministru este buna, dar incompleta. Intr-adevar, din cauza dependentei de Imperiul Otoman, Principatele romane erau cu mult in urma Europei centrale in materie de dezvoltare economica. Totusi, ceea ce nu spune domnul ministru este ca in mare parte aceasta inapoiere se datora si clasei politice reticiente la nou si la orice ar fi insemnat progres. Prin urmare observatia de mai sus din discurs este valida, dar incompleta.
Bineinteles ca in miezul discutiei, nu putea sa nu se strecoare si o remarca privind partidul din care facea parte ministru: " Partidul libera, caruia se datoresce incontestabil mai tote prefacerile insemnate realisate in acesta tera, nu putea uita ca, intre marele reforme de care avea lipsa Romania, infiintarea si desvoltarea cailor de comunicatie si in special a drumurilor de fer, era una din cele mai insemnate."
"In anul 1869 cand, cand pentru intaia ora suera locomotiva in Romania, de-abia aveam un crampeiu de drum de fer de la Bucuresci la Giurgiu. In 1876 cand partidului liberal i se incredinta conducerea afacerilor publice, se afla la 1308 chilometri de cai ferate. Avend a lupta in cel dintaiu ani pentru a realiza visul atator generatii, independenta Romaniei, guvernul si camerile liberale nu putura sa dea tota ingrijirea ceruta lucrarilor de drum de fer. Odata ce tera remase stapana pe sine, construirea drumurilor de fer fu cea dintaiu dintre marele lucrari publice care dobandi prioritate. Tera dand mijloace, guverul facu apel la sciinta si activitatea corpului nostru de ingineri si acestia, insufletiti atat de dragostea sciintei cat si de patriotism, raspunsera cu succes asteptarei generale.
Asta-di, dupa septe ani de munca, tera poseda 2345 chilometri de cai ferate, are in constructiune inca 260 de chilometrii si in studiu 488 de chilometrii. Asta-di tote capitalele judetelor sunt legate cu capitala terei; linii ferate strabat prin tote judetele, ducand spre munte sau spre Dunare, productele manosului nostru pament. Nici un colt pe teritoriul din intreaga Romanie nu mai este isolat; fiecare proprietate are mijlocul de a transporta productele sale cu calea ferate."
Intr -adevar, prin aceasta linie de cale ferata proaspat inaugurata si capitala judetului Valcea era legata, indirect, de Bucuresti. Vis-a-vis de cei 2345 km de cale ferate cu care se lauda ministrul acelei vremi, ar trebui mentionat ca o parte dintre ei fusesera construiti de Imperiul Otoman (linia Cernavoda - Constanta), iar statul roman fusese obligat sa rascumpere linia de la societatea constructoare (Barkley din Marea Britanie). De asemenea ministrul nu precizeaza si conditiile foarte proaste in care se facuse exploatarea si constructia caii ferate. In 1888 statul pune sechestru pe liniile exploatate de consortiul Offenheim iar un an mai tarziu e obligat sa le rascumpere contra unei valori de 3.865.173 lei aur. Astfel in 1889 intrau in posesia statului 224 km de cale ferate aferenti rutelor Roman - Itcani; Pascani - Iasi si Veresti -Botosani.
Voi reveni cu restul discursului in zilele urmatoare
"Domnilor,
Suntem intruniti pentru spre a sarbatori inaugurarea unei linii de drum de fer, care, pornind din poalele Carpatilor, strebatend una din regiunile cele mai frumose si avute ale Romaniei, podgorie si campie, va pune in comunicatie muntele cu Dunarea. Serbare pacinica intre tote; de o potriva
Ca orice alt discurs de politician si acesta merge foarte mult in directia banalitatilor, a truismelor si a cuvintelor mari, dar a formelor mici. Am sa sar peste anumite parti ale discursului, pe care le consider total lipsite de interes (sa nu uitam ca politicianul roman din 1887 avea aceleasi naravuri precum cel din 2013).
Revenind insa la partea din discurs care se refera la caile ferate merita amintite pasajele urmatoare:
"In acesta pacinica revolutiune datorita intre altele si inmultirei cailor ferate, ce s'a intamplat in Romania? In ce proportiune natiunea romana s'a impartasit de inventiunea drumurilor de fer?
Imprejurarile grele politice si sociale, interne si externe nu au permis poporului roman ca alaturi cu altele sa beneficieze de minunatele descoperiri ale sciintei si industriei de cat cu mult mai tardiu ca alte neamuri. Atunci, and Europa occidentale si cea centrala era deja brasdata de cai ferate, romanii, lasand la al doilea rand interesele economice, isi concentrasera tote puterile spre a resolva cele doua mari cestiuni cari preocupau pe toti patriotii, si anume: independinta terei, - emanciparea poitica si economica a poporului roman."
Observatia domnului ministru este buna, dar incompleta. Intr-adevar, din cauza dependentei de Imperiul Otoman, Principatele romane erau cu mult in urma Europei centrale in materie de dezvoltare economica. Totusi, ceea ce nu spune domnul ministru este ca in mare parte aceasta inapoiere se datora si clasei politice reticiente la nou si la orice ar fi insemnat progres. Prin urmare observatia de mai sus din discurs este valida, dar incompleta.
Bineinteles ca in miezul discutiei, nu putea sa nu se strecoare si o remarca privind partidul din care facea parte ministru: " Partidul libera, caruia se datoresce incontestabil mai tote prefacerile insemnate realisate in acesta tera, nu putea uita ca, intre marele reforme de care avea lipsa Romania, infiintarea si desvoltarea cailor de comunicatie si in special a drumurilor de fer, era una din cele mai insemnate."
"In anul 1869 cand, cand pentru intaia ora suera locomotiva in Romania, de-abia aveam un crampeiu de drum de fer de la Bucuresci la Giurgiu. In 1876 cand partidului liberal i se incredinta conducerea afacerilor publice, se afla la 1308 chilometri de cai ferate. Avend a lupta in cel dintaiu ani pentru a realiza visul atator generatii, independenta Romaniei, guvernul si camerile liberale nu putura sa dea tota ingrijirea ceruta lucrarilor de drum de fer. Odata ce tera remase stapana pe sine, construirea drumurilor de fer fu cea dintaiu dintre marele lucrari publice care dobandi prioritate. Tera dand mijloace, guverul facu apel la sciinta si activitatea corpului nostru de ingineri si acestia, insufletiti atat de dragostea sciintei cat si de patriotism, raspunsera cu succes asteptarei generale.
Asta-di, dupa septe ani de munca, tera poseda 2345 chilometri de cai ferate, are in constructiune inca 260 de chilometrii si in studiu 488 de chilometrii. Asta-di tote capitalele judetelor sunt legate cu capitala terei; linii ferate strabat prin tote judetele, ducand spre munte sau spre Dunare, productele manosului nostru pament. Nici un colt pe teritoriul din intreaga Romanie nu mai este isolat; fiecare proprietate are mijlocul de a transporta productele sale cu calea ferate."
 |
| Schema retelei feroviare in 1916, Sursa: Trainz Romania |
Intr -adevar, prin aceasta linie de cale ferata proaspat inaugurata si capitala judetului Valcea era legata, indirect, de Bucuresti. Vis-a-vis de cei 2345 km de cale ferate cu care se lauda ministrul acelei vremi, ar trebui mentionat ca o parte dintre ei fusesera construiti de Imperiul Otoman (linia Cernavoda - Constanta), iar statul roman fusese obligat sa rascumpere linia de la societatea constructoare (Barkley din Marea Britanie). De asemenea ministrul nu precizeaza si conditiile foarte proaste in care se facuse exploatarea si constructia caii ferate. In 1888 statul pune sechestru pe liniile exploatate de consortiul Offenheim iar un an mai tarziu e obligat sa le rascumpere contra unei valori de 3.865.173 lei aur. Astfel in 1889 intrau in posesia statului 224 km de cale ferate aferenti rutelor Roman - Itcani; Pascani - Iasi si Veresti -Botosani.
Voi reveni cu restul discursului in zilele urmatoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu