Crucisatorul Elisabeta

Crucisatorul Elisabeta, nava amiral a marinei militare romane din 1888 si pana in 1918.

Crucisatorul roman, purtand numele primei regine a Romaniei a fost construit la santierul naval Naval „Armstrong, Mitchell & Co. Ltd din Newcastle, Marea Britanie,

Nava avea un blindaj de otel variind intre 88 mm si 25,4 mm si o lungime totala de 73.15 metrii. Doua motoare de 4700 cai putere asigurau propulsia navei. In ceea ce priveste armamentul, acesta era compus din

• 4 tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
• 4 tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
• 2 tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
• 2 mitraliere Nordenfeld;
• 4 tuburi lanstorpile.

Pentru a ajunge in Marea Neagra, crucisatorul trebuia sa treaca prin stramtoarea Bosfor, insa autoritatile turce s-au opus cu vehementa acestui lucru (sa nu uitam ca abia trecusera 11 ani de la Razboiul de Independenta). Drept urmare, nava a traversat Marea Marmara neinarmata, tunurile fiind transportate pe Dunare. Crucisatorul a fost armat la Galati ulterior.

Amiralul Vasile Urseanu (cel al carui nume il poarta si observatorul din Bucuresti) a fost al doilea capital al acestei nave, in perioada 1889 - 1889.

In cei mai bine de 30 de ani de serviciu, nava a avut parte de multe incercari. A asigurat spre exemplu in Primul Război Mondial apararea portului Sulina si patrunderea crucisatorului german SMS Breslau pe Dunare.

Nava a fost folosita si in scopuri pasnice insa, fiind utilizata de Grigore Antipa (fondatorul muzeului cu acelasi nume din Bucuresti) intr-o expeditie in Marea Neagra.

Crucisatorul si-a incheiat nava in serviciul marinei militare in 1920, insa tunurile sale au fost utilizate ca baterie de coasta in localitatea Agigea, fiind dezafectate in 1949.