Google+ Google+

sâmbătă, 21 iunie 2014

Povestea romanului care a inconjurat globul


In imaginea de mai sus se afla cel mai probabil marele globe trotter roman Dumitru Dan.
Nascut in Buhusi reuseste sa isi convinga alti 3 prieteni sa se inscrie alaturi de el intr-o competitie lansata de Touring Club de France. Provocarea lansata de aceasta asociatie de sport si turism presupunea traversarea intregului Glob, 100.000 km pe picioare. Premiul pentru cei ce reuseau aceasta performanta consta in suma de 100.000 franci.

Cei patru prieteni (Dan Dumitru, Paul Parvu, amandoi studenti la geografie in Paris, alaturi de Gheoghe Negreanu şi Alexandru Pascu studenti la Conservatorul din Paris) au decis sa ia startul, la numai 19 ani, la aceasta provocare alaturi de alti 200 de globetrotteri.

Pregatirea pentru un astfel de eveniment nu a fost insa usoara. Fiecare dintre cei 4 s-a specializat in cate o limba straina, in fiecare zi mergeau zilnic cate 45 de km.
Pentru a se putea intretine pe lungul drum cei patru incep sa invate cantece populare romanesti pentru a putea acorda spectacole pe lungul drum care ii astepta. Aceasta a fost in fapt si singura lor sursa de venit pe lungul drum, desi la un moment dat devenisera celebritati.

Cand au coborat de pe vaporul care i-a adus in Sri Lanka au fost intampinati de un grup mare oameni: "Nu am ştiut că Times of India ne anunţase sosirea! Ne aşteptatu sute de curioşi şi reprezentanţi de asociaţii sportive! Ne rezervaseră camere la hotelul Prince of Wales din capitală!"

Din pacate insa India a fost o tara de trist augur, unul dintre cei patru (Alexandru Pascu) murind din cauza intoxicatiei cu opiu pe 17 iunie 1911. Acesta fumase opiul in palatul rajahului din Mumbay, om pasionat de calatorii care dorise sa ii cunoasca pe aventurieri.
Africa nu le-a mai adus nici o mangaiere, ei mentionand tristetea de pe strazile Cape Town unde segregarea rasiala (doar pentru albi / doar pt negrii) era in floare.

America de Sud ii primeste cu caldura, ei avand reprezentatii in Rio de Janeiro atat de dansuri si muzica populara romaneasca, dar si prelegeri in care discutau despre contanctul si experientele avute cu oamenii din alte culturi. Traseul prin America de Sud i-a dus inclusiv prin jungla, acolo unde au avut ocazia de a vorbi cu seful unui trib de indieni "jivanos" "bărbaţi cu pieptul vopsit în roşu şi negru" si au petrecut noaptea alaturi de indieni itucalli. Dumitru Dan, muscat de o insecta a locului este operat pe viu de unul dintre vracii tribului.

Despre indienii jivanos se stia ca in acea perioada erau printre ultimele triburi de "vanatori de capete", pe care le transformau in obiecte magice mai apoi.
Orientul Extrem le aduce mirare pe chipuri, notandu-si in jurnal ca "simplitatea şi cinstea sînt o artă pe străzi" in Tokio. Cu toate acestea, continentul asiatic se dovedeste a fi din nou de rau augur pentru calatori: in timp ce traversau muntii Nau Lin Negreanu aluneca pe potecile inguste ale muntelui si moare din cauza leziunilor interne intr-un satuc din muntii unde ceilalti doi il purtasera in speranta de a gasi un medic, fara succes insa.

Acesta va fi inmormantat in Mumbay unde li se permite o inmormantare crestineasca pentru prietenul si tovarasul lor de calatorie. 

Dan DumitruDecesul insa nu ii determina sa renunte ci isi doresc sa continue si se indreapta spre nordul inghetat al Asiei, avand ca obiectiv sa treaca prin Stramtoarea Bering. 1152 de km parcursi prin gerul Siberiei la temperaturi de -37 de grade. Continentul Nord American le arata calatori lucruri inedite, cum ar fi vanatoarea de ursi practicata de populatia locala, prin care se lega de capcana de ursi un bustean mare de lemn astfel incat animalul sa traga greutatea dupa el si sa oboseasca. Ajung din nordul inghetat al Canadei pana in insorita Californie, pe tarmul Oceanului Pacific. Nu zabovesc insa mult si se indreapta din nou spre sud, catre Mexic si apoi chiar Panama. De aici vor lua un transatlantic catre Europa, pe care o strabat la picior destul de repede:  Tanger si apoi Tunis pe coasta Africii, Sicilia, Italia apoi Elveţia, Franţa, urmata de Olanda, de unde traverseaza Marea Nordului pana in in Anglia, la Dover.
Capitala Imperiului Britanic ii uimeste pe cei doi calatori, ei consemnand in jurnal ca: "Sunt aici mai multi scotieni decat la Glasgow, mai multi irlandezi decat la Dublin si mai multi catolici decat la Roma!" In timpul sederii in Marea Britanie afla de o oferta de a traversa Atlanticul spre Statele Unite gratuit propusa de Allen Line pentru 100 de calatori.

Cei doi traverseaza Oceanul Atlantic din nou oprindu-se in Canada. Vor vizita Statele Unite din nou, de data aceasta insa pe coasta de est, unde spectacolele si conferintele lor sunt asteptate in Kentucky, Tennessee, Virginia şi Alabama.
Dumitru Dan si Paul Parvu

Din pacate insa, a doua vizita in Statele Unite se dovedeste de rau augur, Parvu neputand sa mai continue calatoria din Jacksonville (Florida): "Era la capătul puterilor, picioarele aveau rani groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus ca e grav si trebuie sa se opreasca", Dupa doua saptamani petrecute alaturi de prietenul sau Parvu, Dan decide sa continue drumul de unul singur. Il lasa insa pe Harap, cainele care ii insotise atata drum cu Parvu, la rugamintea acestuia.

Tristetea de a nu putea continua impreuna calatoria se vedea la cei doi, Parvu scriindu-i lui Dan Dumitru: "Mai fratioare, am facut mai bine de 90.000 de km. Am fost patru, apoi trei si, iata, doi. Acum ma pierd si eu. Nu trebuie să se spuna ca romanii au abandonat, coplesiti de greutati! Stiam ca vor fi, dar nu le-am prevazut asa de groaznice. Speram sa revedem cu totii pamantul patriei, dar n-a fost cu putinta. Trebuie să lupti singur, sa mergi nesovaielnic mai departe!".

In mai 1915, la doar cateva luni de la data cand scrisese mesajul de mai sus Parvu murea dupa ce doctorii ii amputasera ambele picioare.
America Centrala este urmatoarea destinatie a singurului globetrotter roman ramas in echipa, el traversand Haiti, Cuba, Jamaica, Puerta Rico, Barbados si apoi Venezuela.

In Cuba este primit de insusi presedintele Cubei, Mario Menocal intr-o vizita privata. Cu prilejul vizitei in aceasta tara doneaza unul dintre costumele sale populare muzeului din Santiago de Cuba. Singuratatea incepe insa sa isi faca simtita prezenta.

Din Venezuela se imbarca cu destinatia Lisabona in aprilie 1915, traseul sau purtandu-l pana in Malta. Aici insa este acuzat de spionaj de catre un ofiter britanic care ii gaseste in bagaje reviste din toata lumea si il trimite la Londra pentru a fi anchetat. Dupa numeroase presiuni din partea unor cluburi sportive si a plenipotentiarului Romaniei la Londra este eliberat. Razboiul insa il impiedica sa mai parcurga cei 4.000 de km pe care ii mai avea pana la borna de 100.000 km.

Ultimii 4.000 de km vor fi parcursi dupa razboi, abia in 1923 cand Touring Club de France, initiatorul competitiei stabileste itinerariul pentru Dan Dumitru. Acesta pleaca din Bucuresti pe ruta Belgrad-Skopje-Tirana-Zagreb, urmata apoi de parcurgerea nordului Italiei şi Elveţia. Reuseste sa ajunga la capatul celor 4.000 km pe 14 iulie 1923, finishul fiind chiar la Paris, de ziua nationala a Frantei, zi in care Dan Dumitru implineste 34 de ani. Cei 100.000 de franci care ii sunt inmanati nu mai valoareaza insa atat de mult intrucat razboiul adusese o devalorizare masiva a monedei.
Daca la momentul la care fusese anuntat premiul (1908) acesti bani reprezentau echivalentul actual al 500.00 euro, la final ei reprezentau abia 40.000 de euro. Dan Dumitru stia acest lucru cand a inceput sa parcurga si ultimii 4.000 de km insa amintirea camarazilor sai pierduti pe drum l-au facut sa nu renunte si sa duca la bun sfarsit calatoria.
 Bilantul calatoriei sale poate fi rezumat la vizitarea a aproximativ 1500 de localitati, 74 de tari la care se adauga alte 30 de colonii, traversand 3 oceane si 7 mari. Au trecut Ecuatorul de nu mai putin de 6 ori ori.

Opinci care au apartinut lui Dan Dumitru

Google+