132 de ani de la nasterea lui Ion Antonescu

Istoria este uneori cruda iar interesele politice ajung sa fie puse deasupra adevarului istoric.
In toata valtoarea politica si de evenimente in care traim din ce in ce mai multe lucruri importante scapa iar memoria colectiva se indreapta usor, dar sigur spre non-valori si non-probleme.

Astazi, pe 2 iunie se implinesc spre exemplu 132 de ani de la nasterea Maresalului Ion Antonescu, personalitate extrem de controversata a istoriei noastre recente.
Cariera lui a fost una de exceptie: Ofiter de carieră, devenit apoi general, sef al sectiei Marelui Cartier General al Armatei Romane în Primul Război Mondial. Ulterior a fost numit atașat militar la Londra și Paris si a obtinut postul de comandant al Scolii Superioare de Razboi.

A devenit sef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar in paralele, in perioada 4 septembrie 1940 - 23 august 1944 a detinut postul de prim-ministru al Romaniei.

Odata cu iesirea din Razboi de partea Axei si intrarea de partea Aliatilor, realizata pe 23 august, a fost arestat si incarcerat. 

Istoria scrisa sub regimul comunist l-a judecat crunt si l-a considerat tradator. Dupa 1990 au aparut si curente cu o viziune ceva mai favorabila care incercau sa puna faptele sale in context. Unii oameni il considera erou, altii il considera un criminal. Din pacate insa lipseste in continuare echilibrul din analizele faptelor sale.

Este executat in data de 1 iunie 1946 in inchisoarea Jilava fiind condamnat de Tribunalul Poporului la moarte pentru tradare, crime de razboi si crime impotriva pacii.

A trimis o ultima scrisoare sotiei sale Maria pe care o redau mai jos:

Scumpa mea Rica

Am stat cu capul sus si fara teama in fata judecatii, dupa cum stau si in fata Justitiei Supreme. Asa sa stai si tu.

Nimeni in aceasta tara nu a servit poporul de jos cu atata dragoste, pasiune, dezinteres, cum l-am servit eu. I-am dat totul, de la munca pana la banul nostru, de la suflet pana la viata noastra, fara a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui patimasa de azi nu ne injoseste si nu ma atinge. Judecata lui de maine va fi dreapta si ne va inalta.

Sunt pregatit sa mor,dupa cum am fost pregatit sa sufar. Dupa cum stii, viata mea, toata viata mea, mai ales in cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost inaltatoare! Imprejurarile si oamenii nu ne-au ingaduit sa facem binele pe care impreuna am dorit sa-l facem tarii noastre ! Suprema vointa a decis altfel. Am fost un invins, au fost si altii...Multi altii.

Dupa dreapta judecata,istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune si pe noi! Popoarele, in toate timpurile si peste tot, au fost ingrate. Nu regret nimic, nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la bine cu mangaiere, la nedreptate cu iertare.

Ultima mea dorinta e sa traiesti. Retrage-te intr-o manastire. Acolo vei gasi linistea necesara sufletului si bucata de paine pe care azi nu o mai poti plati. Am sa rog sa fiu ingropat langa ai mei, care mi-au fost strabuni si calauzitori, acolo, la Iancu Nou ! Voi fi intre acei cu care am copilarit si am cunoscut si durerile, si lipsurile. Imprejurarile ne-au indepartat viata de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodata. Poate vei gandi ca tot acolo, langa mine, trebuie sa fie si ultimul tau lacas. Coborand in mormant eu azi, tu maine, ne vom inalta, sunt sigur.Acolo va fi singura si dreapta rasplata.

Te strang in bratele meu cu caldura. Te imbratisez cu dragoste.

Nici o lacrima !

Ion

Nu pot sa nu ma intreb, ar trebui judecat Ion Antonescu de istorie pe baza standardelor de azi sau pe baza celor din vremea lui?