Google+ Google+

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Pagina de Facebook

Blogul Vechiul Regat este prezent si pe Facebook. Daca vrei sa vezi in stream-ul tau de poze si imaginile postate pe acest blog cu orase vechi, oameni de altadata si multe alte lucruri interesante atunci apasa butonul Like din dreapta pagini.

Pagina de facebook este: https://www.facebook.com/pages/Vechiul-Regat/291986880933881


Vechiul Cismigiu

Cismigiul este parcul meu preferat din Bucuresti. Desi, de cand s-a mutat Primaria Capitalei din vechiul sediu, parcul nu mai este atat de ingrijit pe cat era inainte, isi pastreaza totusi farmecul care m-a incantat atunci cand l-am vizitat pentru prima data.

Cismigiul este cel mai vechi parc al Bucurestiului iar numele i se trage din cate se pare de la cuvantul "cismea" care inseamna fantana sau un izvor amenajat pentru a putea lua apa.

Alexandru Ipsilanti a construit o cismea in partea parcului dinspre str. Stirbei Voda pentru a fi folosita de populatie. Chiar in vecinatatea acestei cismele si-a ridicat casa Dumitru-Siulgi basa, persoana desemnata de domnitor sa se ocupe de amenajarea si functionarea sistemului de alimentare cu apa al Bucurestiului (adica a cismelelor). Fiind insarcinat cu supravegherea si functionarea cismelelor acestuia i se spunea si Cismigiul. Treptat intreaga zona a inceput sa fie cunoscuta dupa aceasta denumire. Trebuie mentionat insa ca in acea perioada zona nu era amenajata si apa baltea astfel ca, uneori, putea ajunge pana aproape de locul unde este in prezent intersectia dintre Calea Victoriei si Bvd. Regina Elisabeta.

Gheorghe Bibescu

Cel care decide soarta acestui loc este Pavel Kisseleff care hotaraste amenajarea unui parc in locatia actuala. Si totusi amenajarea parcului va incepe abia in 1847 sub domnitorul Gheorghe Bibescu. Acesta ii aduce pe Wilhelm Mayer si Franz Harer pentru amenajarea gradinii.
 Un an mai tarziu noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste saparea unui lac si apoi legarea lui de raul Dambovita.
In 1852 se ia hotararea imprejmuirea parcului cu uluci si asezarea a 100 de lavite in parc din lemn de stejar si lungi de un stanjen.
In 1854 a avut loc, in final inaugurarea oficiala a parcului, locul devenind rapid unul dintre cele mai frecventate din Bucuresti, in special de catre cei in cautare de o aventura

Va las sa va delectati in continuare cu cateva imagini de epoca ale Parcului Cismigiu
Fantana arteziana din vechiul cismigiu
Barca pe lac

Rondul de flori din vechiul cismigiu
Rondul de flori

Doamne in vechiul Cismigiu
Doamne in parc

Fantana arteziana in vechiul Cismigiu
Fantana arteziana

Restaurantul Monte Carlo din vechiul Cismigiu
Restaurantul Monte Carlo

Restaurantul Monte Carlo din vechiul Cismigiu
Restaurantul Monte Carlo

Vechiul Cismigiu

duminică, 21 aprilie 2013

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Spalarea aurului in Abrudul vechi

O amintire din Transilvania de data asta, de la Abrud, un cautator de aur in paraul abrud. Imaginea dateaza din 1915.

cautator de aur in paraul abrud
Spalarea aurului este o tehnica foarte veche si presupune folosirea unor unelte numite saitroc si hurca. Tehnica este ideala pentru cei care cauta aurul in sedimente ale raului, minereul fiind de regula de mici dimensiuni. Bucatile mari trebuiau insa sfaramate.

Saitrocul- Se lua praful de minereu si se punea in saitroc, era turnata apa iar apoi incepea procedeul de spalare a aurului.

Hurca in schimb avea forma unei lazi in care se punea minereul. Partea de jos a hurcii era similara unui ciur pe unde cadea praful de aur iar minereul ramas se zdrobea si se baga din nou prin hurca.

Spalarea aluviunilor se facea insa pe starloste acesta fiind un plan inclinat construit din lemn.
Pe starloste se punea o patura de lana deasupra careia care se puneau aluviunile stranse de pe malul raurilor cu sapa si trocutul. Dupa ce aluviunile se intindeau pe patura se punea apa cu o galeata iar praful de aur ramanea in patura care se spala intr-o galeata, dupa care se lucra cu saitrocul.

Mai multe articole despre spalarea aurului gasiti daca dati click pe imaginea de mai jos:



Spalarea aurului

joi, 11 aprilie 2013

Salinele in Romania 1885 - 1886 (1)

Revista Economia Nationala publica in numarul 2 din anul XI 12 ianuarie 1887 un articol referitor la Salinele din Romania.

Citind articolul mi-au sarit in ochi cateva lucruri interesante. Astfel conform publicatiei in perioada 1885 - 1886 au fost extrase 80.750.196 kg de sare, cantitate ce a fost vanduta pentru 5.563.081 franci. Aceste cifre sunt superioare celor din perioada anterioara, 1884 - 1885 cand au fost extrase 73.753.332 kg cu un venit de 5,122,969 franci.

Sarea era extrasa din patru saline aflate in exploatare in regim de regie: Doftana, Slanic, Salinele Mari si Targu Ocna. Cifrele pentru perioada 1885 - 1886 aferente celor patru saline arata in felul urmator:

                                 Sare bucati               Sare marunta
Doftana............(kg)   26.217.297             4.815.504
Slanic...............(kg)   19.755.455             4.313.950
Salinele Mari....(kg)     9.427.163             2.846.515
Targu-Ocna......(kg)   12.113.507             2.911.239

In mod surprinzator exista si statistici privind cheltuielile de extractie si productie pentru fiecare salina in parte:
                          
Doftana..............7,22 franci pe tona
Slanic.................9,64 franci pe tona
Salinele mari.......7,79 franci pe tona
Targu-Ocna........9,93 franci pe tona

Salina din Romania
Costul mediu pe tona pentru perioada 1885 - 1886 a ajuns astfel la 9,1 franci pe tona. Cheltuielile de transport in schimb au ajuns la 13,69 franci pe tona, rezultand un cost total de 23 de franci si 9 centime. As remarca in acest punct structura costurilor. Practic exploatarea si extractia sarii se realizau la un pret mai mic decat transportul ei. Altfel spus caile de transport din Romania nu erau suficient de eficiente. Aruncand o privire peste istoricul cailor ferate din Romania (link aici)din perioada respectiva se poate observa cum la vremea respectiva erau putine cai ferate pe care sa se poata realiza un transport rapid si mai ieftin al sarii catre centrele de consum (marile orase) sau catre export.

Voi relua acest subiect intr-un post viitor.
Google+