Un paragraf care mi-a placut foarte mult din cartea Tara Mea a Reginei Maria si pe care imi permit sa il prezint in intregime:
"Pe prag stătea un ţeran bătrân, tot în alb, cu mânile pline de ramuri de cireş înflorite, pe care mi le întinse când se plecă să sărute margenea rochiei mele.
Înlăuntru, degetele iubitoare ale bătrânului aprinseseră multe lumini, şi aceleaşi flori fuseseră puse pios în jurul celei mai sfinte din icoane, aceia pe care orice credincios trebuie s'o sărute întrând în biserică.
Lumina soarelui biruia lumânările, dar ele păreau să făgăduiască a-şi urmá după putinţă gloria când marele părinte se va fi dus spre odihnă... Stând într'un colţ de umbră, lăsaiu minunata pace a lăcaşului să-mi străbată sufletul, lăsaiu farmecul sfintei case să mă încunjure ca un văl de odihnă:
Soarele dispăruse; acum luminiţele reieşiau, tari puncte de lumină împotriva năvălitorului întunerec.
Înlăuntru, degetele iubitoare ale bătrânului aprinseseră multe lumini, şi aceleaşi flori fuseseră puse pios în jurul celei mai sfinte din icoane, aceia pe care orice credincios trebuie s'o sărute întrând în biserică.
Lumina soarelui biruia lumânările, dar ele păreau să făgăduiască a-şi urmá după putinţă gloria când marele părinte se va fi dus spre odihnă... Stând într'un colţ de umbră, lăsaiu minunata pace a lăcaşului să-mi străbată sufletul, lăsaiu farmecul sfintei case să mă încunjure ca un văl de odihnă:
Soarele dispăruse; acum luminiţele reieşiau, tari puncte de lumină împotriva năvălitorului întunerec.
Greu îmi erá cu adevărat să mă smulg de acolo; dar timpul, care nu respectă emoţiile omeneşti, mergea înainte!Afară, lângă uşă, o cruce de piatră enormă sta ca o statie, cu capul pierdut între ramurile de zăpadă ale unui pom în plină floare. Crucea era aproape aşa de înnaltă cât şi biserica..."
Celelalte episoade ale seriei "Tara Mea":
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu