Corabii navigau odinioara pe Olt

Se spune că Teutonii, așezați în Țara Bârsei aveau pe Olt, în 1222, ca și pe Mureș, câte 6 corăbii pentru transportul sării de la Ocnele Mari. In acest sens regele Andrei al II-lea reglementa printr-un document transportul sãrii pe Olt: “Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei...am mai îngãduit zisilor frati [cavalerilor teutoni]sã tinã liber pe râul Olt sase nãvi, pe râul Mures alte sase, care sã ducã sare prin tot regatul nostru la mers în jos, iar la venit în sus sã aducã alte lucruri”

De asemenea unele surse istorice menționează că negustorii sibieni așezați la Râmnic coborau pe Olt cu mărfurile până la Slatina, la bâlciuri și chiar mai departe până la Dunăre.

În timpul ocupației austriece a Olteniei albia Oltului a fost curățată de stânci în încercarea de a face Oltul navigabil. Astfel în 1775 două vase încărcate cu potasă, sticlă, fier și alte mărfuri au ajuns până la Slatina. De la Slatina însă nu au mai putut naviga.

Între 1803 și 1812, cât timp Țările Române sunt sub ocupație, la fel ca și în 1820 Oltul este utilizat pentru aprovizionarea din Ardeal a trupelor de ocupație.

Tentativele de navigare a Oltului au fost probabil de succes din moment ce în 1837 se înființează la Sibiu o societate cu acest scop. Se vor construi vase de probă iar la 7 septembrie, ora 10, prima corabie va pleca de la Boița. La 9 septembrie, ora 3 aceasta ajunge la Râmnic. A doua corabie a parcurs drumul în jumătate din timp însă dificultatea cea mai mare s-a dovedit a fi întoarcerea corăbiilor. Abia după 13 zile au ajuns la Turnu Roșu. Cu toate acestea corăbiile au continuat să alunece pe Olt, astfel încât, distanța dintre Turnu Roșu și Dunăre ajunsese să fie parcursă în 49 de ore. Transportul înapoi în amonte a fost considerat însă prea lung și abandonat.

Ultima societate însărcinată cu transportul pe Olt se dizolvă însă din păcate 1844 atunci când operațiunile de transport cu corabia încetează de tot.

Plutăritul a continuat însă pe Olt, astfel cum era el realizat de sute, poate chiar mii de ani, fiind considerabil mai profitabil și ușor de realizat. Un singur transport cu pluta presupunea un volum total de 30 – 40 metrii cubi de lemn, în funcție de debitul apei. Sarea de la Ocnele Mari era un alt produs des transportat de plutasi de la Ocnele Mari pana la Slatina, Corabia si apoi chiar la Dunare.

In vremuri mai recente transportul pe Olt este legat de numele unui austriac pe nume Carol Novak, antreprenor. Acesta avea mai multe afaceri in zona Brezoi si conform ziarelor vremii a fost vizitat chiar de catre Prinţul (viitor rege) Carol I, în aprilie 1867, la fierăstraiele de pe Lotru pe care le detinea. Antreprenorul a profitat de moment pentru a îi cere prinţului printr-un memoriu, dreptul de a putea transporta pe raul Olt sare de la minele din Ocnele Mari. 

Cererea i-a fost acceptata fiind semnat un contract cu Ministerul Finanţelor pe 4 iunie 1868. Dupa semnarea contractului a inceput constructia, la ordinul lui Novak, corabii cu scopul de a transporta sarea de la Râureni (aici fiind adusa sarea de la Ocnele Mari) unde era încarcăta pana la Turnu Măgurele. Pana la acel moment transportul bulgarilor de sare se realiza cu ajutorul carelor trase de cai.

Pentru a putea realiza transportul pe Olt in conditii bune antreprenorul austriac s-a ocupat si de regularizarea cursului Lotrului in 1865 iar în dreptul localitatii Brezoi a deviat cursul apa spre Deluşel, avand drept scop săpărea unor canale pentru transportul bustenilor şi amenajarea unor lacuri pentru plute. De asemenea exista corespondenta intre Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, Prefectura judeţului Romanaţi şi 

Primăria Râmnicu Vâlcea datata cu anul 1869, in care se precizează faptul că inginerul si antreprenorul Carol Novak, proprietar al joagarelor din Brezoi realizeaza lucrările de curăţire a Oltului în vederea transformării sale în cale navigabilă. 

In prezent Oltul nu mai este navigabil. Salba de baraje care produc energie electrica impiedica trecerea unor ambarcatiuni insa batranii satelor de pe langa Olt isi aduc aminte de plutasii care treceau pe Olt la vale.