O dimineata in Piata Mare

In vremea cand cumparaturile se faceau in piata si nu la hypermarket, iar taranii gaseau loc sa isi vanda produsele - Piata Mare din Bucuresti

Permis de iesire de la soacra

Glumele cu soacre se pare ca sunt vechi de cand pamantul. Iata mai jos un "Permis de esire" care dateaza de la inceputul secolului XX (data stampilei este 17 August 1904).

Permis de esire

Sotului ....ii se acorda prin acesta, in consideratiunea bunei purtari si a serviciilor multumitoare, ce a adus in cursul acestei saptamani, permisiunea de a esi in oras, in asta-seara, pana la orele 9 3/4 incredintandu-i-se si cheia locuintei.

Sotie,

Dat in .... la .... 19....

P.S. Ora de intrare trebuie observata cu stricteta sub pedeapsa executiunii cu papucul si clestele.

Socra

Vanzatoare de camasi in Sinaia anului 1923

De data aceasta va prezint o frumoasa fotografie realizata de Frank Carpenter, fotograf american, in timpul calatoriei sale prin Romania. Fotografia este realizata in Sinaia si infatiseaza un copil impreuna cu (probabil) mama lui (in stanga imaginii) langa niste frumoase fuste si camasi traditionale romanesti. 

Poate ca fotografia nu este bogata in detalii, dar ne araca faptul ca Sinaia era o localitate turistica inca din acea perioada (vizita sa in Romania dateaza din 1923), altfel nu am vedea in aceasta imagine o oferta atat de variata de camasi. Cu siguranta preturile nu erau mici, dar pe de alta parte, cei care aveau case in Sinaia nu erau din paturile de jos ale societatii romanesti.

Fuste brodate romanesti

Doamna eleganta

Societatea inalta a Bucurestiului isi facea simtita prezenta nu numai prin cafenele ci si in viata de noapte a Bucurestiului. Iata o fotografie infatisand o doamna intr-o eleganta rochie de seara, avand un decor ce indica o familie instarita a Bucurestiului. Pacat ca nu avem macar un nume...

Fotografia este realizata in atelierul fotografic al lui Gugenberger Mairovici, Fotograf al Curtii Regale, astfel cum ne indica partea din spate a fotografiei.

Tanar cu vioara in Bucurestiul anului 1914

O frumoasa fotografie ne infatiseaza un tanar cu o vioara in mana. Casa in care a fost realizata fotografia pare una instarita daca este sa judecam dupa tablouri si tapet. Tanarul nu pare a avea mai mult 14 - 16 ani. Poza este adresata Luciei si este datata 12 iulie 1914. 

Inca nu incepuse razboiul deci nu stim daca persoana din fotografie a supravietuit luptelor si apoi ocupatiei germane a Bucurestiului. 

Chiar si asa, fotografia are un anumit iz de epoca si un pic de melancolie (sa fie vioara de vina?)

O elevă mulțumește doamnei învățătoare

Draga Domnișoară,

Pentru munca ce ați depus a mă forma și pentru purtarea drăgălașă ce mi-ați arătat în cursul anului I vă voi păstra întot-deauna cea mai adâncă recunoștință și iubire, căci prin măestria  Dv. mi-ați desvoltat dragostea pentru școală.

Sărut mânile.

Viorica Popescu                                                                                                               1928 / 1929

Textul de mai sus a fost scris de o scolăriță, pe nume Viorica - Gabriela Popescu, ce tocmai absolvise clasa I în 1929. Copila este cea din fotografia de mai jos si intruchipează, cred eu, toată candoarea de care poate da dovadă un copil la acea vârstă.

Și să nu uit, ține în mână și o coroniță de premiant.

Fotografia este realizată la atelierul fotografic Chaland & Paltour din Craiova, conform ștampilei de pe verso.

Cele 10 Porunci pentru cavaleri

O persoana care se considera cavaler in trecut trebuia sa respecte niste reguli de eticheta. Aceste reguli s-au tot schimbat de-a lungul timpului, dar iata cum aratau ele undeva la inceputul secolului XX, multumita unei carti postale de vanzare pe un portal de licitatii online:

Porunca 1 - Sa cauti a umbla intotdeauna ferches, caci asa face un cavaler care se respecta.

Porunca 2 - Sa nu fii betiv, nici cartofor.

Porunca 3 - Daca te-ai facut de ocara in orasul tau natal muta-te de urgenta cu slujba in alt oras si pune-ti grabnic candidatura la insuratoare, pana nu te afla si pe acolo ce fel de poama esti.

Porunca 4 - Sa nu lipsesti nemotivat de la slujba, caci cei cu echilibrul bugetului atat asteapta: te vor rade la minut.

Porunca 5 - Sa nu fii crai.

Porunca 6 - Sa nu scoti fetele din minti, fa-la mai bine cadouri, daca ai parale.

Porunca 7 - Sa nu pierzi noptile pe la santan si prin baluri mascate, ca te faci de pomina.

Porunca 8 - Daca nu poti sa te insori insu-ti, cauta-ti petitoare.

Porunca 9 - Sa nu faci curte pe la mahalale, adesea te poti alege cu o tranteala zdravana.

Porunca 10 - Strange bani albi pentru zile negre.

La plimbare cu nepotica prin Govora anilor 30

La o plimbare cu Maria, pe strada principala din Baile Govora. Din pacate nu cunosc mai multe detalii despre aceasta poza in afara celor inscrise pe spatele ei.

Doamna sau domnisoara din poza se numeste Lacramioara iar fetita este Maria, "scumpa si dragalasa noastra nepotica".

Poza este probabil realizata candva in anii 30 (probabil spre finalul deceniului), judecand dupa felul in care este imbracata doamna din poza.

O poezie de peste veacuri

Am dat recent peste o carte postala neobisnuita. Pe partea din fata este o imagine (nu foarte clara) a parcului din Baile Pucioasa, astfel cum arata in perioada interbelica. 

Se pot vedea doamne si domni imbracati conform modei din acea perioada, doamnele cu fuste lungi si palarii inflorate, iar domnii la costum si cu baston (unii dintre ei). 

Nu in ultimul rand as remarca prezenta unor copii, la randul lor purtand palarie, lucru care ma face sa ma gandesc imediat la domnul Goe al lui Caragiale.

Nu poza de mai sus mi-a atras insa atentia, ci ceea ce scria pe spatele ei:

Iata si transcrierea mea:

Scumpii mei,

Ce dulce-i viata pe aici,

Si cat e doamne de frumos!!

Aicea Ialomita canta

In mersul ei cel zgomotos.

Rasare tainic luna,

Prin boltile de ramuri,

Si seara pe racoare,

Imi bate lin in geamuri.

A lunecat din ceruri,

O raza pentru mine,

Si e lucirea sfanta,

A isvoarelor senine...

Cu sanatate,

August

Iar la final adresa: Str. Fantanelor nr. 56, cu mentiunea din partea autorului ca:

"Aci stau... intelegeti cred pentru ce dau adresa, vreau raspuns de la cei trei neastamparati. Sa-l vedem."

Iata cum o poezie poate supravietui de-a lungul veacurilor, pastrata pe o carte postala. Din pacate nu stiu mai multe despre autorul ei, nu avem semnatura ori nume ori alte indicatii, ci doar o poezie a unei persoane care a stat un timp la Baile Pucioasa si care si-a adus aminte de cei trei neastamparati pe care ii lasase acasa.