Politica economica a
Romaniei in perioada 1927 - 1939 poate fi impartita in 3 perioade cu
caracteristici diferite:
Perioada 1927 – 1929
Intre acesti ani si-a facut aparitia
prosperitatea, economia revenindu-si dupa Primul Razboi Mondial. Lucrurile au
mers bine pana in toamnal lui 1928, atunci cand o recolta deficitara a pus
presiune pe finantele statului.
Politica economica in aceasta
perioada a fost tintita spre mentinerea monedei nationale la o valoare
ridicata. Conform lui Virgil Madgearu aceasta valoare era artificial mentinuta
la un nivel ridicat.
De asemenea regimul vamal practi
cat de stat a presupus cresteri continue ale tarifelor de import pana in 1929. Masura a avut un evident caracter protectionist fiind orietate spre favorizarea industriasilor romani. Taxele vamale au fost reduse dupa 1929, dar efectul a fost anulat de scaderea consumului intern pe fondul Marii Crizei 1929.
Perioada 1930 – 1932
Este perioada in care Marea Criza
economica s-a manifestat cel mai puternic. Pretul produselor romanesti a
cunoscut o scadere dezastruoasa, ceea ce a condus la diminuarea nu numai a
cantitatii, dar si a valorii exporturilor romanesti. Si cum nivelul datoriei
externe era raportat la exporturi, politica economica romaneasca a fost orientate
pe cat posibil spre gasirea de noi piete de export pentru produsele romanesti.
Virgil Madgearu remarca faptul ca
promovarea acestui tip de politica s-a facut fara a se face apel la restrictii
monetare ori financiare ci prin o intensificare a eforturilor de colaborare internationala.
Perioada 1935 – 1939
Aceasta este perioada in care
tentindele anterioare sunt reversate. Daca politica anterioara incerca o
crestere a exporturilor prin intermediul cooperarii internationale, atunci politica
de revenire practica in aceasta perioada se caracteriza prin limitarea
importurilor prin masuri de natura comerciala si monetara.
Privite per ansamblu acest tip de
masuri sunt caracteristici ale unei politici protectioniste de industrializare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu