Dealul Capela si istoria Ramnicului

Dealul Capela este unul dintre reperele orasului Ramnicu Valcea. Inainte de perioada comunista dealul marca limita vestica a orasului, insa de atunci urbea s-a extins pe malul raului Olanesti in sus, cuprinzandu-l dinspre sud.

Locatia a fost stapanita din vechi timpuri de oras, ajungand, prin diverse donatii ca municipalitatea sa stapaneasca aproximativ 50 de hectare din deal la inceputul anilor 40.

Si totusi nu multa lume stie istoria acestui reper al orasului. Spre exemplu locatia a fost in vechime acoperita in intregime de copaci, dar in timp a fost defrisata ajungand porumbiste si apoi tarc de stane. Va puteti imagina Capela fara copaci, dar cu stane si mioare? Greu de crezut astazi, dar acest lucru s-a intamplat. Abia in 1898 s-a trecut la reimpadurirea masiva a dealului, fiind plantati brazi, pini, salcami.

Numele de Capela de asemenea are conotatii istorice deosebite, el provenind cel mai probabil de la o capela catolica ridicata de austrieci in timpul stapanirii Olteniei. Aceasta capela s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului si se pare ca ar fi comunicat printr-un tunel subteran cu Baratia (conform lucrarii "Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Pana in prezent insa nu a fost descoperit acest tunel.

Exista si o latura mai intunecata a istoriei Capelei. In timpul Razboiului de Independenta (1877) pe Dealul Capela a fost facuta o gropnita pentru prizonieri turci cartiruiti in Ramnic. Se pare ca acestia au fost rapusi de o molima ciudata, ramasa necunoscuta pana in prezent si au fost ingropati pe deal.

Pana la jumatatea sec. XIX pe crestele Capelei erau drumuri de care, pe unde se transportau tocmai de la Priba lemnele necesare orasului. 

Probabil ca erau si amenajari de teren, indiguiri, valuri de pamant, facute cu piatra adusa din albia Oltului.

In perioada interbelica dealul a fost amenajat din punct de vedere turistic, devenind loc preferat pentru plimbari la inceput iar mai apoi chiar pentru distractii. 

Aici a fost amenajat un centru al sporturilor de iarna condus de catre Oficiul Turismului prin Iorgu Arsenie, librar valcean recunoscut in acea vreme.

Intre 12 si 15 februarie 1923 pe Dealul Capela s-au desfasurat Campionatele Nationale de Bob si saniute.

Un articol din ziarul Cotidianul (link) vorbeste despre cateva surse foarte interesante ce privesc istoria Dealului Capela, dar pe care, personal, nu le cunosc. 

• Ziarul „Crai­ni­cul” in editia din anul I, nr. 3, 11 februarie 1933, pagina 3, nota:„ Pe Dealul Ca­pela a avut loc marele Concurs National de bobsleigh care a avut loc in Ramnicul Valcii la 29 ianuarie 1933”. De altfel Consiliul Co­munal din anul 1936 a delegat pe domnul Iorgu Arsenie din partea Oficiului Local de Turism sa conduca lucrarile de modernizare a pistei de bob de pe Dealul Capela.
• In acest sens Serviciul Tehnic Comunal evidentia in adresa nr. 89/8.2.1938, presedintelui Comisiei Interimare a Orasului Ramnicu Valcea ca: „… Trambulina de schi de pe Dealul Capela a fost construita in toamna anului 1936 cu materiale de la primarie si dupa indicatiile d-lui Iorgu Arsenie, ca reprezentant sportiv al Oficiului de Turism.”

• O adresa a Primariei orasului (mai exact adresa nr. 1295/18.2.1938 catre Ministe­rul Agriculturii si Domenilor Casa Auto­noma a Padurilor Statului) amintea de:„Facerea trambulinilor ce s-au construit pe Dealul Capela din acest oras, unde au avut loc in fiecare iarna mari concursuri de bobsleigh, sky, saniute etc…”

Concursurile de bob si saniute au avut loc din pacate doar pana prin 1948-1949, animatorii acestor concursuri locale fiind domnii Jean Pasek si profesorii Darie si Trinca.

Un alt lucru despre care nu multi ramniceni stiu este ca pe Dealul Capela a exista si un foisor de foc. Foisoarele de foc aveau rolul de a adaposti un pompier care, de la inaltime, supraveghea orasul, pentru a vedea daca undeva pe cuprinsul sau a izbucnit un foc. Daca observa intr-un colt al orasului flacari anunta unitate de pompieri care se afla in apropiere si acestia porneau imediat spre incendiu.

Nu se stie exact data la care a fost construit foisorul de pe Capela insa din cate se pare el apare pentru prima data in Albumul general al Romaniei, partea I, autor Alex Antohid, tiparit de Stengel-Dresda si Berlin, atelier de fotografie artistica in gravura-litografie si tipografie, septembrie 1901.

Profesorul universitar I. Simionescu mentioneaza in lucrarea Orase din Romania cu 80 de figuri”(, editia „Cartea romaneasca”, Bucuresti, 1925, p.211-214): „Urcandu-ne in foisorul de scan­duri, asa de subred incat te asteptai sa fie luat de cel dintai vartej de fur­tuna naprasnica cuprinzi toata intin­derea de case cand mai dese, cand mai raslete, pana-n dunga sclipitoare a Oltului” .

Iata cum i se infatisa panorama Ramnicului acelei persoane care se urca in foisor:

In centrul imaginii se afla Bulevardul Tudor Vladimirescu care pornea de la Monumentul Eroilor, de la piciorul Dealului Capela si ducea spre Olt.

La inceputul anilor 30 insa este ridicata o noua contructie, inalta de 3 metri cu scara interioara, partea de jos fiind zidita iar cea de sus din lemn. Partea de jos consta intr-o incapere mai mare, inalta de 3 metri, deasupra careia se afla o constructie de lemn, sub forma unui foisor, cu balustrada de lemn, de unse se putea vede intregul oras. Acoperisul se pare ca era din patru ape sub forma unui trunchi de piramida.

Autorul articolului din Cotidianul mentioneaza ca la inceputul anilor 50, din intreaga constructie nu mai ramasesera decat ruinele unei incaperi fara usa ori ferestre.

In incheiere voi reda un fragment scris de preotul Constantin Grigore, presedintele Oficiului Local de Turism din 1944:

"In amintirile ce torc din fuiorul vremurilor trecute ca si din cele pe care le dapana ritmul vietii ce se scurge neincetat, Ramnicul nu evoca nostalgic nici un nume mai cu farmec ca pe cel al Capelei. Cararile sale au manat in tainele codrului si imagini si credinte, dupa cum sensibilizeaza si azi involburari si sentimente"