Dansatori nationali romani

Imaginea este de la inceputul secolului si infatiseaza o frumoasa familie de dansatori romani. Astfel de persoane erau extrem de populare la diverse evenimente publice.

Vechea primarie a orasului Pitesti

O frumoasa imagine de epoca infatisand vechea primarie a orasului Pitesti. Cladirea a fost inaugurata in data de 30 octombrie 1866 si reprezinta una dintre cladirile monument istoric ale orasului.

Cladirea a incetat sa mai serveasca drept locatie pentru primarie pana in 1968 cand a fost cedata Galeriilor de Arta.

Submarinul NMS Delfinul in constructie

In imagine este Submarinul NMS Delfinul, despre care am mai scris aici. Imaginea este din 1931 si a fost realizata in portul Fiume, in timp ce submarinul era in continuare la docuri, in constructie. 

Bulevardul Regina Elizabeta sub nameti

Bulevardul Elisabeta aflat sub nameti intr-o imagine cel mai probabil din iarna lui 1917. Dupa cum se poate observa pe strazi circula doar caruri trase de boi iar deszapezirea se facea pe mijlocul bulevardului.
Deosebirea dintre 2014 si 1917 este insa ca in acea perioada erau foarte putine masini pe strazile Bucurestiului.

Partea frumoasa a iernii

Dincolo de nervi, urlete si oameni colerici care ne arata evidentul (da, stiu, afara ninge, nu e nevoie de breaking news pentru asta) ar trebui sa vedem si partea frumoasa a iernii: zapada, ghetusuri, bulgari, oameni de zapada si bucuria copiilor carora nu le pasa de bugetele alocate deszapezirii.

Ati mai vazut copii cu sania in ultima vreme?

Bulevardul Bistritei din Piatra Neamt de altadata

Frumusete de weekend: o tarancuta

Nu este o tarancuta, dar pozeaza pentru o ilustrata postala in port popular. Astfel de carti postale erau des intalnite in perioada interbelica.

Parcul Comunal si Banca de Scont din Ramnicu Valcea

O frumoasa ilustrata infatisand Parcul Comunal din Ramnicu Valcea si Banca de Scont. In cazul in care va intrebati unde a fost Parcul Comunal, trebuie sa stiti ca el reprezinta in fapt o bucata din vechea gradina a familiei Lahovary si facea parte din conacul acestora. Casa familiei Lahovary este actualul Palat al Copiilor din localitate, iar Parcul Comunal se continua dinspre aceasta in jos, pana spre Olt. Conacul Lahovary alaturi de gradina au fost achizitionate de catre municipalitate. Conacul a devenit sediul Primariei (a se vedea articolul acesta) iar gradina a fost rupta in numeroase bucati, devenind mai intai Parc Comunal, pentru ca apoi sa dispara complet, locul ei fiind luat de case.
In ceea ce priveste Banca de Scont, conform acestei surse ea reprezenta o filiala a Bancii de Scont Muntenia. 

Vechea statuie a Reginei Maria din Oradea

Statuia Reginei Maria din Oradea de altadata. Statuia a fost distrusa de regimul comunist in campania sa de eradicare a tot ce insemna Romania veche regalista. In 2011 a fost inaugurata insa o noua statuie a Reginei Maria, in Piata Ferdinand din Oradea.

Calator pe Calea Victoriei iarna

Un calator misterios surprins pe Calea Victoriei, in apropiere de Hotel Capsa, Bucuresti.

Iarna in capita de fan

O imagine din Colectia de ilustrate a fratilor Bellu, infatisand o scena rurala de iarna. E adevarat, o femeie de la tara nu ar poza artistic pentru fotografi, dar si aceste imagini au farmecul lor.

Termometru pe Calea Victoriei interbelica

Un termometru public situat undeva pe Calea Victoriei le arata trecatorilor din perioada interbelica temperatura din Bucurestiul cuprins de iarna. Din cate se vede temperatura pare a fi apropiata de -20 de grade Celsius.

Cladirea Salinelor din Ocnele Mari

O imagine dintr-o revista frantuzeasca infatisand cladirea salinelor din Ocnele Mari (in partea din dreapta a imaginii). Cladirea din pacate nu mai exista din cunostiintele mele, dar poate fi admirata in numeroase ilustrate postale (pe care cu siguranta le veti mai vedea pe blog).

O Regina printre soldatii ei

Pasajul urmator din cartea Reginei Maria, intitulata "Tara Mea" nu are nevoie de nici un alt comentariu:

Da, am fost cu ostaşii miei, când o crudă încercare a înduplecat vigoarea lor, energia lor şi speranţele lor. Am fost cu ei când erau strânşi laolaltă; ca o turmă într'un lagăr, unde holera-şi făcea de cap, smulgând vieţile lor tinere aşa cum o furtună smulge puternicii stejari.

Am împărţit cu ei aceste zile de surgun, când ei erau despărţiţi de oamenii ceilalţi ca printr'o dungă de foc pe care puţini cutezau s'o treacă. Am mers la ei pentrucă mulţi se feriau de dânşii, am mers la ei pentrucă mulţi se temeau...

Erau închişi, ca nişte prisonieri, ca să nu poată întinde o molimă fatală ţerii celeilalte.
Înţelegând groaza numelui de holeră şi pentru inimile cele mai viteze, dându-mi seamă de mizeria, de singurătatea, de chinul şi suferinţa ostaşilor miei şi de cât de puţini erau aceia cari să voiască a rămânea cu dânşii, m'am crezut datoare să fiu eu aceia care să rămân şi am simţit că acuma sosise vremea să li dovedesc iubirea mea, să-mi chem un curaj care ştiam bine că nu-mi va lipsi niciodată când ceasul primejdiei va fi bătut.

Frică mie ? O, nu, nu! Nu-mi era frică, şi de aceea-mi era mai uşor decât cum li se părea altora în ce-i priveşte, dar, fiind sănătoasă şi plină de viaţă, deprinsă cu lucruri frumoase şi curate în jurul mieu, carnea şi sângele mi se cutremurau instinctiv la gândul că trebue să întru în atingere aşa de groaznică şi să văd lucruri aşa de triste la privire.

Oarecare ajutor am putut să li aduc, pentru că până la venirea mea lipsia. Nimeni nu fusese pregătit pentru acest crud biciu al lui Dumnezeu pe care ostaşii miei îl aduseseră cu ei din ţara duşmană. Totul se ţinuse gata pentru răni şi accidente, dar, dacă lumea-şi aduce aminte, Românii noştri n'au întâlnit la 1913 o împotrivire înarmată, ci au fast atacaţi de spectrala boală care dădea jos omul în câteva ceasuri, băgând groază în rânduri şi oroare între cei cari trebuiau să li poarte grija. Molima s'a întins cu o aşa de înspăimântătoare iuţeală, încât mulţi, prinşi de panică, fugiseră.

Am strâns lângă mine medici şi surori de caritate; cum era firesc, prezenţa mea acolo unde infecţia era mai mare mi-a dat încredere şi a dovedit că primejdia nu putea să fie aşa de mare. Indată am fost încunjurată de inimi credincioase, gata de orice jertfă, şi lupta ce am purtat a fost o luptă bună, de şi piedecile împotriva noastră erau mari.

Mă aşezasem într'o tabără lângă Dunăre, pe calea ce trebuia s'o ieie oastea mea întorcându-se din ţara duşmană.
Era numai un câmp gol, unde se ridicaseră lungi bărătci de lemn, fără niciun confort, una lângă alta.
Întunecate erau acele colibi de lemn, joase şi pustii, clădite pe pământul gol, cu o cărăruşă ca un şanţ la mijloc, şi, cum ploua din bielşug, cărăruşele se făceau noroiu şi de pe asprele coperişuri de lemn apa curgea în pâraie, udând paiele pe care ostaşii mei erau întinşi. Unul lângă altul stăteau murind, murind vitejii miei ostaşi tineri, cari aşa de veseli se duseseră, cu speranţă în inimile lor.

La început orişice lipsia, şi ploua înlăuntru din toate părţile. Dar în curând avură paturi şi cearşafuri şi medici din destul, şi câteva devotate surori de caritate, care pas cu pas se luptau cu boala crudă, care stăteau în umilă jertfire zi şi noapte lângă paturile celor în suferinţă.

Între alţii, câţiva medici indieni îşi oferiseră mărinimos ajutorul. Veniseră din Turcia, unde făcuseră, şi acolo, ispravă bună. Deprinşi cu o astfel de epidemie, asistenţa lor era foarte preţioasă, pentru că mulţi puteau fi salvaţi dacă li se dădea îndată o îngrijire necontenită şi neobosită. Aşa de răpede e cursul acestei boli, încât e esenţial s'o combaţi chiar la cel d'intăiu semn al ei. Aceşti medici indieni au rămas cu noi cât timp am avut nevoie de dânşii, şi ni aducem aminte recunoscători de ajutorul ce ni-au dat cu neobosită energie pănă ce am biruit. Afară de aceasta era pentru mine îndeosebi mişcător să pot vorbi englezeşte într'un loc aşa de neaşteptat!

Soţul mieu, care avea comanda asupra tuturor trupelor, venia zilnic să inspecteze ce făceam noi. Prezenţa lui ni-a fost o mare încurajare, şi toţi bolnavii noştri salutau sosirea lui ca un semn că nu s'a lăsat la o parte nimic din ce puteá să le fie de folos. Şi fiul meu erá cu mine, fiul meu cel mai mare; el mi-a fost mâna dreaptă, tovarăşul de muncă, energia lui tânără întrând în acţiune unde zimbetele mele nu ajungeau.

Multe zile am rămas în mijlocul soldaţilor mei, şi Dumnezeu mi-a îngăduit să pot fi de vre-un ajutor; zile de straşnică trudă, zile de întunerec, când ce vedeam erau lucruri pe care niciodată nu voiu mai puteá să le uit.

În vremea aceasta m'am apropiat foarte mult de inimile ostaşilor miei. Ei ştiau că nu m'am ferit de ei când mulţi se temeau; ei ştiau că am rămas cu ei aşa încât să nu se simtă părăsiţi, să nu fie trataţi ca nişte lepădături, când aşa de crudă li a fost partea.

Pe deplin fuiu în stare atunci să le dovedesc că străina nu mai erá străină, ci cu toată inima şi sufletul întreg, dintre ai lor una!

O, bieţii mei ostaşi tineri! I-am văzut cu umflatele feţe vinete, cu ochii căzuţi în cap, sângeraţi, spectrali, i-am văzut în spasme groaznice, când orice ajutor omenesc li lipsia, i-am văzut ţapeni şi muţi când îşi sfârşiseră ultima luptă; am stat lângă paturile chinului lor, rugându-mă tăcut pentru umilele lor vieţi fragede. Cele dintâiu zimbete ale lor eu le-am cules, când, după zile de tortură, ei se strecurau iarăşi pe încetul spre viaţă.

Nici în mormintele lor ei nu se puteau simţi, astfel, uitaţi. Am îngenunchiat lângă ele, acolo unde ar fi îngenunchiat mamele lor, soţiile, copiii lor, şi pe fiecare moviliţă pustie am sămănat flori de mireasmă, ca şi florile ce cresc în jurul caselor pe care nu le vor mai vedeá. Noi n'am vrut să lăsăm ca ei să fie aruncaţi în groapa comună, ci am dorit ca fiecare din tinerele lor trupuri să fie însemnat cu crucea lui.

Zilnic cercetam de jur împrejur colibele mele, odată, de două, de trei ori, cum cerea nevoia.
Uneori soarele ardea de nesuferit deasupra capetelor noastre, prefăcând adăposturile de lemn în sobe încălzite peste măsură, din care ieşiau desgustătoare duhori de boală, amestecate cu mirosul antisepticelor, în aburi pe cari cu greu puteai să-i înfrunţi.

Dar şi mai rele au fost zilele de ploaie: pământul nostru românesc fiind bogat, tot lagărul s'a prefăcut într'un râu de noroiu curgător! Prin coperişurile crăpate ale colibelor noastre picurau reci pârâiaşe în paturile celor în suferinţă; până la genunchi înnotam prin noroiu. In zilele acestea de depresiune trebuia să-mi îndoiesc silinţele şi zimbetele...

Simţiam lămurit cum cădeá curajul fiecăruia odată cu căderea barometrului. Cu cât mai grea apărea sarcina noastră; cu cât mai imposibilă speranţa; cu cât se făcea mai desperată luptă cu moartea! Căci cu adevărat cruda boală părea că turbă cu creşterea umezelii şi murdăriei.

În zilele acestea aveam grijă să-mi fie mânile de două ori mai pline, să fie florile ce aduceam cele mai frumoase ce puteam găsi. Mişcătoare erá plăcerea betegilor mei şi pentru cea mai umilă crenguţă; feţele lor nenorocite se luminau ca prin minune, şi ceice erau prea slabi ca să-şi ridice capetele îşi întindeau spre mine tremurătoarele degete, nerăbdători să primească şi cel mai mic dar.

Li aduceam şi lămâi şi bomboane acrişoare, căci nestinsă li erá setea, parcă foc li-ar fi ars în gâtlej. N'o să uit niciodată cum sugeau lămâiele acelea, întinzând mânile ca să mai aibă!
Celor ce erau mai bine acuma ni erá îngăduit a li da vin, şi mare bucurie erá când apăream în prag cu braţele pline de sticle, altele fiind aduse în urma mea de aceia cari cu credinţă mă întovărăşiau în toate aceste drumuri. De sigur că eram binevenită, căci cu mânile goale nu veniam niciodată.

Dar era una din aceste colibe unde zăceau gemând cei mai greu bolnavi dintre toţi şi căreia îi ziceam «gura iadului»: a întra între păreţii ei de lemn erá parcă ai fi pătruns în cuprinsul vre-unui vis grozav.
De fapt aici nu puteam face alta decât să stau cu mânile încrucişate, ridicându-mi cugetul în fierbinte rugăciune către Dumnezeu!

Întunecate scene de miserie a noastră, muritorii, care şi acum rătăcesc prin mintea mea, vedenii de moarte şi de spectrală suferinţă, la care nici iubirea nici ştiinţa n'ajută la nimic.

Un Dodge decapotabil in Romania

Un automobil marca Dodge circuland pe unul dintre drumurile de tara ale Romaniei. Din pacate nu cunosc data la care a fost realizata fotografia sau locatia. In ceea ce priveste modelul de autovehicul, seamana cu un Dodge Model 30. Mai multe imagini gasiti aici

Catedrala Cetatii din Ismailul de odinioara

Piata Unirea din Iasiul de odinioara

Piata Unirea din Iasiul de altadata. Ca element ceva mai deosebit, se poate observa un tramvai in partea din centru dreapta a imaginii.

Vechiul Husi

Vedere generala a orasului Husi intr-o frumoasa ilustrata din timpul Primului Razboi Mondial

Impozitul pe pruni

Multe si felurite au fost impozitele din Romania. Daca actualul sistem de impozitare pare foarte greoi sau uneori avem impresia ca statul incearca sa impoziteze orice misca, atunci e bine sa stiti ca acest lucru nu este o noutate. Statul a experimentat de-a lungul timpului cu numeroase forme si tipuri de impozite. De exemplu impozitul pe pruni:

Incepand cu 1881 livezile de prune erau supuse unui impozit special de 20 de franci pe hectarul de livada de

pruni, pentru livezile situate in zona de campie si 15 franci pentru cele situate in zona de deal. Totusi hectarul de livada de pruni nu era suprafata de 1 hectar ci o suprafata pe care erau plantati 600 de pomi. Acest impozit era in realitate un impozit aplicat asupra alcoolului produs din prune, sub forma de tuica. S-a optat pentru impozitarea prunilor si nu a tuicii produse ca urmare a dificultatilor intampinate in colectarea taxei daca aceasta ar fi fost aplicata asupra bauturii. In practica fiecare producator de tuica poate sa produca bautura cu diferite concentratii de alcool, caz in care impozitarea in functie de procentul de alcool ar fi foarte dificila.

Uzinele de Fier din Hunedoara de altadata

O frumoasa vedere a Uzinelor de Fier din Hunedoara, poate cel mai mare centru metalurgic al Romaniei Mari. In fundal se poate vedea de asemenea Castelul Huniazilor.

Declaratia de dragoste a unui militar

Desi domnul din imagine pare extrem de serios, se pare ca era si un romantic in viata sa particulara. Aceasta fotografie a fost trimisa unei domnisoare pe nume Florica Nicolescu:

Amintire,

Nu iubeste orbul raza de lumina

Nici corabierul barca lui cea lina

Nu te iubesc Parinti

Cum te iubesc eu

 Fotografia este trimisa in data de 29 iulie 1919 din comuna Bocsani, judetul Vlasca (de atunci), judetul Giurgiu din prezent. Iar domnisoara Florica locuia din cate se pare in Alexandria

Frumusete de weekend

Parcul din Govora de altadata

O frumoasa ilustrata din Govora de odinioara infatisand parcul din statiune. In partea din stanga a imaginii se pot vedea cativa domni imbracati dupa moda de epoca. Intre ei se afla si un copil imbracat in pantaloni 3 sferturi. De remarcat cum toti poarta palarie

Vedeta torpiloare Vijelia in portul Constanta

In imagine este vedeta torpiloare Vijelia in portul Constanta. Vedeta este intampina la mal de un ofiter(?) salutand. Personalul de pe vedeta la randul sau se pregateste sa traga la mal. In fundalul imaginii se pot vedea Silozurile portului.
In ceea ce priveste vedeta, aceasta face parte din clasa Vosper (alaturi de vedetele Viscolul si Vijelia). Conform acestei surse vedetele aveau un deplasament de 28t, viteza de 43 de noduri si erau inzestrate cu , 2 tuburi lanstorpile de 533 mm, 2 mitraliere qvadruple de 8 mm, si grenade antisubmarin

Frumusete de weekend

Cladirea Primariei din Giurgiu de altadata

Cladirea Primariei din Giurgiu de altadata. Cladirea este intr-o stare avansata de degradare in aceasta imagine, ea parand a fi abandonata de mult timp. Din pacate nu am informatii despre soarta acestei cladiri.

Strada Domneasca din Galatiul de altadata

Strada Domneasca si Centrul Galatiului intr-o imagine de epoca. Sunt cateva elemente care fac aceasta poza sa aiba un parfum aparte, de epoca: domnii cu palarie si doamnele cu fuste lungi care trec prin fata Farmaciei Albina, pe partea celalalta a strazii se poate o vedea o femeie maturand strazile. In dreapta ei este o berarie cu terasa in fata. Imaginea pare a fi rupta din "La Belle Epoque".

Sonda de petrol

"An oil well in Roumania owned by German capitalists".

O sonda petroliera in Romania detinuta de capitalisti germani. Cea mai mare parte a industriei petroliere se afla de fapt in mainile industriasilor straini, Romania fiind unul din cei mai importanti producatori de petrol din lume in acea vreme.

Cu copiii la fotograf in Craiova de odinioara

Doi copii fotografiati impreuna cu o jucarie foarte la moda in epoca. Un cal cu roti, echipat si cu trasura. Copii par cam stingheri, dar sunt sigur ca parintii nu au regretat decizia de a-i duce la fotograf.

Atelierul fotografic la care a fost realizata poza este Foto A. Krauss avand sediul in str. Unirii 105 din Craiova.

Amintiri din Fagaras

O frumoasa vedere ce pare a fi din centrul Fagarasului. Pe cladire se poate observa o firma pe care se poate distinge cuvantul, Hatiegan. Imaginea este realizata la finalul anilor 30 sau inceputul anilor 40.

Calea Victoriei la intersectie cu Gheorghe Manu

O strada din Bucuresti, din pacate fara alte comentarii din partea Dl. Carpenter. S-ar putea sa ma insel, dar pare a fi vorba despre Calea Victoriei la intersectia cu Str. Gheorghe Manu, adica vis-a-vis de Muzeul George Enescu.

Tenisul in Vechiul Regat

"Tenis becomes popular in Roumania. The introduction of American sports in Europe is a healthy sign. Perhaps the Prime Ministers and rulers of small beligerant countries can meet on the golf course for a settlement of differences instead of the overworked battlefields."

Tenisul devine popular in Romania. Introducerea sporturilor americane in Europa este un semn bun. Poate ca Prim-Ministrii si conducatorii unor mici tari aflate in razboi se vor putea intalni pe campul de golf pentru a rezolva probleme in loc sa o faca pe campurile de batalie.

Gradina Publica din Focsaniul de odinioara

O frumoasa imagine din Gradina Publica a Focsaniului de altadata. Cascada este un element specific parcurilor ridicate la mijlocul sau spre finalul sec. XIX.
Domnul de pe banca pare insa trist.

Strandul din Dej in perioada interbelica

O frumoasa fotografie cu Strandul din Dej. As remarca domnii de pe platforma casei, dar si doamnele sau domnisoarele ce pozeaza pe piatra in parc. 

Vanzatoare de ziare

"A newsgirl of Bucharest. She has never had a course in salesmanship but she knows how to smile with her lustrous brown eyes".

In traducere ar suna cam asa: O vanzatoare de ziare din Bucuresti. Desi nu a avut parte niciodata de un curs de vanzari, stie sa zambeasca cu ochii ei stralucitori.

Astfel de copii impanzeau Bucurestiul anterior Primului Razboi Mondial, dar si in perioada interbelica. De regula vindeau flori, ziare, nuci, fructe sau orice altceva se putea vinde.

Acel zambet intr-adevar surprinde esenta acestei copile imbatranite inainte de vreme.

Vanzatoare de fructe intr-o halta CFR

"Everything but bananas. At the stations in Roumania one is tempted by pretty peasant girs with delicious fruits in twig baskets of their own make."

Orice, in afara de banane. In statiile de gara din Romania esti tentat de delicioasele fructe ale tarancilor frumoase, asezate in cosuri din nuiele facute chiar de ele.

Imaginea este sugestiva, o halta CFR dintr-un sat oarecare din Vechiul Regat, oameni scotand capul pe fereastra vagonului si taranci imbracate in port popular, cu cosuri de nuiele pline de fructe, pe care incearca sa le vanda celor ce se coboara din tren.

Impozitul funciar in Vechiul Regat

Poate ati auzit povesti de pe la bunicii vostrii despre faimoasa "fonciere", cea pe care Moromete se ferea sa o achite integral. Aceast impozit a fost introdus pentru prima oara in 1859. Anterior acestei date nu se percepea impozit pe terenuri. La inceput acest impozit era de 4% din veniturile proprietarilor, atat in zona rurala, cat si in cea urbana. Ulterior insa a fost ridicat la 6% din valoarea tuturor proprietatilor detinute. Abia mai tarziu impozitarea proprietatilor a inceput sa fie facuta in functie de suprafata, modalitate de exploatare sau alte criterii.

In 1906 impozitul funciar arata in felul urmator:

Suprafata	Tip	Exploatare	Impozit
< 10 ha	Rural		4.50%
>10 ha	Rural	Proprietar	5.50%
> 10 ha	Rural	Arendat	6.50%
Construita	Urban	Proprietar	6.50%
Construita	Urban	Straini	13%

Astfel proprietarii de terenuri din mediul rural datorau un impozit de 4,5% din veniturile obtinute de pe urma terenurilor respective, daca acestea nu depaseau 10 ha. Pentru suprafete din mediul rural mai mari impozitul era de 5,5% daca terenul era exploatat de proprietar sau 6,5% daca terenul era dat in arenda.

In mediul rural nu se pune problema de suprafata, impozitul fiind de 6,5% din valoarea veniturilor obtinute de pe urma suprafetelor pe care se aflau constructii, daca proprietarii erau de nationalitate romana. Daca proprietarii erau straini impozitul se ridica la 13% din valoarea veniturilor.

In 1866 acest impozit aducea 1,806,267 franci venituri statului. 40 de ani mai tarziu impozitul aducea 19,080,000 franci. Aceasta crestere trebuie explicata prin extinderea puternica a agriculturii, cresterea veniturilor proprietarilor de terenuri agricole, extinderea cailor ferate si vanzarea proprietatilor secularizate de la biserici catre tarani. 

Iata cum arata distributia veniturilor obtinute din acest impozit in functie de suprafata:

Suprafata	Incasari (franci)
< 10 ha	6,229,659
10 ha - 50 ha	1,142,713
50 ha - 100 ha	283,135
> 100 ha	6,601,377
Constructii urbane	4,234,939
Constructii rurale	753,099
TOTAL	19,244,922

Spre Sofia!

O ilustrata de propaganda din 1913 realizata pentru a promova interventia armatei romane in cel de-al Doilea Razboi Balcanic. Intrarea Romaniei in conflict a prins pe picior gresit Bulgaria, armata romana reusind sa intre fara sa intampine rezistenta majora in capitala Sofia.

Frumusetea corpolenta

Iata ce spune domnul Carpenter despre aceste doua doamne: "In Romania youthful grace and beauty often become matronly stoutness because of the indolent life of the rich and the lack of exercise even when young"

Domnul Carpenter ne spune ca in Romania gratia si frumusetea specifica tinerilor se transforma adeseori in corpolenta din cauza vietii indolente duse de cei bogati precum si din cauza lipsei miscarii, chiar si la varste fragede.

Portret de epoca - O copila

Un portret cu adevarat fermecator al unei tinere din Bucuresti. Chipul de copila surprinsa acum mai bine de un secol contrasteaza cu felul in care ar arata o tanara de varsta ei astazi. Candoarea si inocenta nu mai sunt de mult la moda.

In alta ordine de idei fotografia este realizata la atelierul fotografic al lui F. Mandy, fotograf al Curtii Regale, dupa cum se recomanda singur. Atelierul se afla din reclama situata pe spatele fotografiei in Piata Teatrului (este vorba de zona din fata actualului Hotel Novotel).

Biserica grec-ortodoxa din Deva

O ilustrata din Deva infatisand Biserica grec-ortodoxa din localitate. Ilustrata dateaza din perioada interbelica.